Diferențele anatomice ale tractului vocal influențează evoluția limbilor globale

Diferențele anatomice ale tractului vocal influențează evoluția limbilor globale

Diferențele anatomice din tractul vocal al oamenilor ar putea constitui o sursă pentru diversitatea limbilor vorbite în întreaga lume, conform unui studiu publicat pe 13 octombrie în jurnalul PLOS Biology de Steven Moran și Tiena Danner de la Universitatea din Neuchâtel, Elveția, și colegii acestora.

Studiul analizează variațiile din vocea umană. Oamenii prezintă diferențe în dimensiunea și forma țesuturilor din cap și gât, iar această anatomie este modelată diferit pentru a produce sunete asemănătoare. Factorii de dezvoltare și culturali influențează modul în care oamenii vorbesc.

Autorii studiului au analizat datele de la 32 de vorbitori (16 bărbați și 16 femei) din baza de date USC 75-Speaker Speech MRI, o colecție de imagini prin rezonanță magnetică în timp real (rtMRI) realizate în timpul sarcinilor de vorbire, concentrându-se pe vocalele din engleza americană (i, e, a, o și u).

Rezultatele au arătat că subiecții aveau tracturi vocale foarte diferite și utilizau intervale variate de mișcare pentru a produce același sunet. Aceste diferențe de articulare erau rezultatul anatomiei vocale specifice fiecărei persoane și generau atât sunetul corect, cât și o diferență acustică individuală. Combinând rezultatele rtMRI cu datele de vorbire multilingve, cercetătorii au descoperit că variația din alte limbi, precum basca sau hindi, era similară cu cea din engleza americană, sugerând că în fiecare limbă există un nivel de variație a vorbitorilor cauzat de anatomia tractului vocal.

Deși dimensiunea eșantionului a fost mică, iar autorii au comparat variațiile doar în câteva familii de limbi, aceștia propun un model biocultural pentru a înțelege cum sunetele vorbite pot varia și cum diversitatea între popoare este influențată de variația pronunției în cadrul unui grup, ceea ce poate duce la dezvoltarea unor diferențe lingvistice între grupuri, ajungând la situații în care cele două grupuri nu se mai înțeleg.

Autorii adaugă: „Adesea, considerăm diferențele de pronunție între vorbitorii unei limbi ca zgomot care trebuie normalizat în analiza lingvistică. Totuși, rezultatele studiului nostru sugerează contrariul: că variația între indivizi poate fi o sursă importantă de informații pentru a înțelege evoluția limbilor vorbite.”

„Un aspect interesant al studiului nostru este că oferă cercetătorilor un model de bază pentru a studia evoluția fonetică a limbilor vorbite. Dacă diferențele dintre cele aproximativ 7000 de limbi din lume reflectă variația deja prezentă în diferențele anatomice dintre vorbitori, acum avem un punct de referință în raport cu care putem identifica factorii socioculturali sau istorici care au condus la diversificarea limbilor.”

„Fiecare persoană are un tract vocal ușor diferit, iar vorbitorii compensează aceste diferențe pentru a rămâne inteligenți reciproc. Cu toate acestea, diferențele noastre anatomice lasă semnături acustice sistematice în sunetele pe care le producem. Remarcabil este că aceleași tipare de variație fonetică între indivizi sunt, de asemenea, reflectate în diferențele dintre limbi.”

„Rezultatele noastre sugerează că semințele diferențelor fonetice între limbi sunt deja prezente în variația dintre vorbitorii individuali. Evoluția limbajului vorbit este determinată de diversitatea biologică din cadrul populațiilor și de forțele socioculturale care modelează modul în care limbile se schimbă.”