Exercițiile fizice, benefice pentru creier, dar nu în timpul unui post de 15 zile
Un studiu recent a arătat că un post de 15 zile, atent monitorizat, influențează interacțiunea dintre atenție, învățare, stare de spirit și exercițiu pe măsură ce organismul se adaptează la o severă lipsă de energie.
Publicat în jurnalul Scientific Reports, acest studiu a investigat rezultatele fiziologice, cognitive și psihologice ale postului complet prelungit, combinat cu exerciții aerobice. Studiul a inclus un protocol clinic de 28 de zile, care a urmărit 22 de adulți sănătoși, pentru a analiza cum restricția severă de energie influențează atenția, controlul inhibitiv, estimarea internă a timpului și învățarea implicită.
Rezultatele studiului au arătat că postul a generat o schimbare metabolică rapidă, evidențiată prin scăderea glucozei din sânge și creșterea nivelurilor de cetone, iar efectele cognitive au fost selective, nu uniforme. Performanța în testul Go/No-go a urmat o traiectorie nonlinară, cu o încetinire a răspunsurilor în ziua a 4-a, o recuperare parțială până în ziua a 10-a și o nouă încetinire în ziua a 14-a. Autorii au propus că adaptarea metabolică prin cetoză ar fi putut susține temporar performanța cognitivă, dar studiul nu a măsurat direct utilizarea combustibilului de către creier.
De asemenea, grupul care a efectuat exerciții de intensitate moderată a arătat o învățare implicită mai slabă pe unele măsuri, având mai multe erori decât grupul de control sedentar și o îmbunătățire mai puțin pronunțată a timpilor de reacție în testele repetate. Această tendință ar putea fi explicată prin competiția pentru energia limitată în timpul postului, dar nu a fost măsurată alocarea energiei cerebrale. Aceste descoperiri sugerează că efortul fizic în condiții severe de privare de hrană poate compensa unele beneficii cognitive asociate de obicei cu exercițiile fizice, având relevanță potențială în situații de supraviețuire și protocoale de post prelungit.
Postul a câștigat interes public și de cercetare tot mai mare, însă privarea controlată de hrană nu este un concept modern. Datele istorice indică faptul că postul a fost practicat în diverse culturi de milenii, atât din motive religioase, cât și culturale. Unele abordări ale postului au fost corelate cu beneficii metabolice și neurologice, dar efectele variază în funcție de protocol și populație. Postul pe termen lung (privarea totală de hrană timp de 4 zile sau mai mult) produce o schimbare metabolică majoră, trecând de la utilizarea glucozei la cea a cetonelor, afectând în același timp starea de spirit și cogniția.
Activitatea fizică regulată poate susține sănătatea creierului și funcția cognitivă, dar se știe mult mai puțin despre exercițiile fizice în condiții severe de privare de hrană. Studiile anterioare au examinat perioade mai scurte de privare calorică combinate cu exerciții, lăsând neexplorată combinația dintre postul complet prelungit și activitatea aerobă.
Studiul actual a abordat această lacună prin urmărirea sistematică a impacturilor postului complet și activității fizice regulate în rândul a 22 de participanți sănătoși (7 femei și 15 bărbați; vârsta medie = 41 de ani; indicele de masă corporală mediu [IMC] = 24,84 kg/m2) pe parcursul unui protocol experimental de 28 de zile, desfășurat la Institutul de Știință și Tehnologie Spațială din Shenzhen, China.
Participanții au fost repartizați aleatoriu în trei grupuri: 1. alergare de intensitate moderată (Grup EM; alergare pe bandă la 5 kilometri pe oră [km/h] în zilele de post 1, 3 și 5; n = 7), 2. exerciții de intensitate ușoară (Grup EL; 3 km/h în zilele de post 2, 4, 6, 8, 10 și 12; n = 8) și 3. grupul de control sedentar (Grup CN; fără alergare; n = 7).
Protocolul experimental a inclus patru faze distincte: 1. O evaluare de bază de 3 zile (BL) a măsurilor fiziologice, cognitive și psihologice ale participanților, 2. O perioadă de post complet de 15 zile (CF), în care participanții au putut bea apă liber și au beneficiat de o supraveghere medicală intensivă, cu monitorizarea ECG și a glucozei continue în timpul exercițiilor aerobice, 3. O fază de reintroducere graduală a caloriilor (CR) de 5 zile și 4. O fază de recuperare completă (FR) de 5 zile.
Participanții au fost evaluați pe baza performanței cognitive utilizând trei sarcini comportamentale principale: 1. un test Go/No-go, 2. o sarcină de percepție a timpului și 3. un test de timp de reacție auditiv în serie (ASRT).
Analizele fiziologice au arătat că postul a redus concentrațiile de glucoză din sânge ale participanților la aproximativ 3,2 milimole pe litru (mmol/L) la începutul fazei de post, concomitent cu creșteri semnificative ale concentrațiilor de cetone din sânge, de la aproximativ 0,1 mmol/L la bază la mai mult de 5 mmol/L în timpul postului. Ambele măsuri au revenit rapid la nivelurile de bază după reintroducerea alimentelor.
Transformările metabolice induse de înfometare au fost asociate cu răspunsuri mai lente în cadrul testului Go. Timpul mediu de reacție (RT) a crescut de la aproximativ 0,415 secunde la bază la 0,445 secunde în ziua a 4-a, recuperându-se parțial la 0,422 secunde în ziua a 10-a și crescând din nou la aproximativ 0,445 secunde în ziua a 14-a. Autorii au interpretat acest model ca o reducere a menținerii atenției în timpul postului. Performanța în ceea ce privește percepția timpului a arătat un efect general, dar comparațiile între etapele individuale ale studiului nu au fost semnificative, iar autorii au descris procesarea temporală ca fiind stabilă. Evaluările psihologice au fost în general stabile, deși participanții au raportat o somnolență mai mare în timpul postului și o calmare redusă în anumite momente; grupurile de exerciții nu au arătat diferențe semnificative în starea mentală.
Dintre cei 17 participanți incluși în analiza finală ASRT, după ce doi nu au finalizat evaluările ulterioare și trei au fost excluși din cauza unor rate ridicate de eroare, evaluările activității fizice au arătat că asocierea alergării cu postul a fost legată de o performanță mai puțin favorabilă pe unele măsuri de învățare a secvenței implicite în grupul de exerciții de intensitate moderată. Cohorta de exerciții moderate (Grup EM) a comis semnificativ mai multe erori decât grupul de control sedentar. Participanții din cadrul experimentului au demonstrat totuși un învățământ general și specific pe secvențe, dar îmbunătățirile din grupul de exerciții moderate au fost mai puțin pronunțate pe parcursul testării. Această tendință a persistat și după încheierea sesiunilor de alergare de 5 km/h în ziua de post 5, ceea ce autorii au sugerat
