Neurotehnologia oferă perspective promițătoare pentru tratamente mai eficiente împotriva anxietății și depresiei
Tehnologia poate contribui la îmbunătățirea tratamentului persoanelor care se confruntă cu anxietatea și depresia, conform cercetătoarei Sandra Klonteig. „Potencialul neurotehnologiei este prea semnificativ pentru a fi ignorat. Aici se află soluțiile viitorului.”
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) raportează că peste un miliard de oameni trăiesc în prezent cu tulburări de sănătate mintală. Anxietatea și depresia sunt cele mai frecvente condiții.
Prin urmare, capacitatea de a face un diagnostic rapid și de a găsi tratamentul potrivit pentru persoanele care se confruntă cu probleme de sănătate mintală este esențială.
Sandra Klonteig, cercetătoare la SINTEF, consideră că tehnologia poate ajuta la atingerea acestui obiectiv și, prin urmare, și-a concentrat munca pe metode din domeniul neurotehnologiei, care permit măsurarea și înțelegerea mai bună a creierului. Neurotehnologia poate fi utilizată pentru a influența sau reglementa activitatea cerebrală, precum și pentru diverse forme de evaluare și tratament, în cazuri de leziuni sau boli cerebrale, de exemplu.
Creierul este uimitor, dar nu este lipsit de imperfecțiuni. Poate fi afectat de leziuni și boli care au consecințe grave. Unii oameni devin paralizați, alții dezvoltă demență, iar mulți experimentează tulburări mintale precum depresia. În ansamblu, aceste condiții reprezintă una dintre principalele cauze ale problemelor de sănătate în Norvegia.
Pe termen lung, această tehnologie ar putea permite medicilor să detecteze modificări în creierul și sănătatea mintală a unei persoane înainte ca individul să le observe. Acest lucru ar putea contribui la o prevenție mai bună, un diagnostic mai timpuriu și un tratament mai bine direcționat al tulburărilor mintale.
Sandra Klonteig, cercetătoare, SINTEF
Klonteig a decis să se aprofundeze în neurotehnologie în timp ce își desfășura doctoratul la OsloMet. În prezent, lucrează la SINTEF Digital, unde efectuează cercetări asupra creierului uman folosind exact acest tip de senzori și neurotehnologie.
Neurotehnologia este un domeniu de cercetare în rapidă evoluție și este studiat din diverse perspective. Oamenii de știință dezvoltă cipuri microscopice care pot fi implantate în creierele șoarecilor, testează noi medicamente pentru boli neurodegenerative, studiază conexiunea dintre creier și intestin, utilizează măsurători noninvazive ale activității cerebrale și angajează inteligența artificială pentru a detecta accidente vasculare cerebrale.
Sandra Klonteig analizează datele fNIRS, o tehnologie care măsoară fluxul sanguin în creier. Aceasta oferă informații despre care părți ale creierului sunt active și consumă energie.
„Neurotehnologia—și, într-o oarecare măsură, inteligența artificială—au fost mult timp asociate cu science fiction. Gândiți-vă la filme precum The Matrix, unde oamenii se conectează direct la lumi digitale, sau Minority Report, unde tehnologia interpretează gândurile și intențiile. Astăzi, multe dintre aceste tehnologii nu mai sunt doar fantezie pură,” spune Klonteig.
Scenariul ideal ar putea fi următorul: Imaginați-vă că vizitați medicul din cauza unei stări de rău. După câteva examinări ale creierului, vi se comunică că testele sugerează un tratament specific care ar fi foarte eficient pentru dumneavoastră. După câteva săptămâni, reveniți. Nu observați nicio îmbunătățire și nu sunteți sigur dacă tratamentul funcționează. La acel moment, medicul ar putea să vă spună că creierul dumneavoastră prezintă deja semne de schimbare, chiar dacă simptomele nu s-au îmbunătățit încă.
„Schimbările biologice pot apărea înainte ca semnele clinice să devină vizibile,” adaugă Klonteig.
Însă, pe de altă parte, testele ar putea arăta că tratamentul nu are efectul dorit și că ar fi mai bine să încercați altceva.
„Aici se află, de fapt, cel mai mare potențial. Dacă putem detecta mai repede dacă un tratament funcționează sau nu, pacienții ar putea fi cruțați de săptămâni sau luni de incertitudine și stres inutil,” afirmă aceasta.
„Dar pentru a ajunge la acel punct, trebuie mai întâi să înțelegem mecanismele cerebrale care stau la baza tulburărilor mintale. Acestea sunt mecanismele pe care cercetătorii încearcă acum să le măsoare.”
Provocarea constă în modul de a măsura efectiv aceste mecanisme. Oamenii de știință susțin că răspunsul constă în examinarea modelelor de activitate cerebrală la persoanele cu depresie și anxietate.
De exemplu, urmărirea privirii este o metodă utilă pentru studierea biasului atențional (AB)—tendința de a ne concentra atenția asupra aspectelor negative ale unei situații.
„De exemplu, dacă faceți o plimbare prin pădure după ce ați vizionat un film înfricoșător, unii oameni ar putea percepe umbrele ca fiind amenințătoare, în timp ce alții observă cum lumina pătrunde frumos printre copaci. În timp, modul în care interpretăm mediul înconjurător poate ajuta la întărirea unui cerc vicios negativ și poate duce la depresie sau alte probleme de sănătate mintală,” explică Klonteig.
Sandra Klonteig lucrează în departamentul de sănătate de la SINTEF Digital. Pregătirea sa se află la intersecția tehnologiei, neuroștiinței și sănătății. Ea efectuează cercetări asupra corpului uman și creierului utilizând senzori și neurotehnologie.
O altă abordare implică măsurarea anomaliilor în rețelele funcționale ale creierului—adică modul în care diferite zone ale creierului colaborează și comunică între ele. Aceste rețele sunt legate atât de funcții cognitive, cât și de cele emoționale.
„Nu este realist să se efectueze proceduri invazive asupra fiecărui pacient, așa că utilizarea soluțiilor precum căciulițe echipate cu senzori—tehnologii noninvazive—este mai practică. Aceasta este una dintre domeniile pe care ne concentrăm în prezent la SINTEF,” afirmă Klonteig.
În continuare, sunt prezentate câteva dintre metodele utilizate în acest tip de cercetare:
- Urmărirea privirii: această tehnologie înregistrează unde ne uităm și unde ne concentrăm atenția, de obicei atunci când vizionăm un ecran.
- Cerebro-chip: celulele nervoase sau fragmente mici de țesut cerebral sunt plasate pe un cip mic care imită condițiile din creier. Acest lucru permite cercetătorilor să testeze cum reacționează celulele nervoase la un medicament, de exemplu. Aceste reacții pot fi măsurate în diverse moduri—precum utilizarea unor electrozi minusculi pentru a captura semnalele electrice de la celule, microscoape pentru a observa modificările celulare sau analizând lichidul din jur.
- Inteligența artificială (IA) și scanările RMN: RMN se referă la imagistica prin rezonanță magnetică, o metod
