Repararea transcateter a valvei tricuspide îmbunătățește semnificativ rezultatele clinice la pacienții cu risc ridicat
Repararea transcateter a valvei tricuspide a dus la îmbunătățiri semnificative ale rezultatelor clinice în rândul pacienților cu risc ridicat și regurgitație tricuspide severă, conform rezultatelor prezentate în cadrul unei sesiuni Hot Line la Congresul ESC 2026 și publicate simultan în New England Journal of Medicine.
Regurgitația tricuspide este o afecțiune a valvei cardiace în care aceasta se scurge, provocând o mărire a părții drepte a inimii. Regurgitația tricuspide severă este asociată cu simptome de insuficiență cardiacă, inclusiv oboseală, dificultăți de respirație și acumularea de lichide, fiind legată de o mortalitate crescută. Opțiunile medicale pentru tratarea acestei afecțiuni sunt limitate, iar intervențiile transcateter au evoluat ca strategii importante de tratament și alternative la chirurgie.
Studiul TRIC-I-HF, condus de profesorii Jörg Hausleiter și Thomas Stocker de la Universitatea Ludwig-Maximilians din München, Germania, a fost realizat pentru a determina dacă o strategie de reparare a valvei tricuspide prin transcateter, în combinație cu terapia medicală, îmbunătățește rezultatele clinice la pacienții cu regurgitație tricuspide severă și simptomatică comparativ cu terapia medicală unică.
Studiile anterioare au demonstrat că intervențiile transcateter pentru valvele tricuspide pot reduce eficient regurgitația și pot îmbunătăți calitatea vieții raportată de pacienți. Cu toate acestea, efectul acestor intervenții asupra spitalizărilor pentru insuficiență cardiacă și mortalitate rămânea neclar. În cadrul studiului TRIC-I-HF, au fost incluși pacienți aflați în stadii avansate ale bolii, cu risc mai mare de evenimente viitoare de insuficiență cardiacă în comparație cu studiile anterioare randomizate controlate.
Studiul TRIC-I-HF a fost desfășurat în 29 de centre de excelență în intervenții asupra valvei cardiace din Germania. Riscul crescut pentru evenimente viitoare de insuficiență cardiacă a fost definit prin spitalizări pentru insuficiență cardiacă în anul anterior, prezența sindromului cardiorenal sau dovezi de sindrom cardiohepatic. Un total de 360 de pacienți au fost randomizați: 237 la repararea valvei tricuspide prin transcateter plus terapie medicală și 123 la terapia medicală unică. Vârsta medie a pacienților a fost de 80,3 ani, iar 56,4% dintre aceștia au fost femei. Dintre pacienții care au beneficiat de intervenție, 98% au fost tratați prin metoda de reparare edge-to-edge a valvei tricuspide (T-TEER).
Cercetătorii au demonstrat că ambele obiective primare au fost atinse prin repararea valvei tricuspide. Primul obiectiv primar, mortalitatea din orice cauză, spitalizările pentru insuficiență cardiacă și incapacitatea de a obține o îmbunătățire a calității vieții în termen de un an, au favorizat semnificativ repararea valvei tricuspide față de terapia medicală unică (raport de câștig 2,42; interval de încredere [CI] 95% 1,76 până la 3,33; p).
