Trei luni de yoga înainte de intervenția chirurgicală au avut un impact asupra hormonilor de stres
Într-un studiu recent realizat în Italia, cercetătorii au investigat dacă practicarea yoga timp de trei luni, în perioada de pregătire pentru intervenția chirurgicală bariatrică, poate influența nivelul hormonilor de stres, inflamația și procesele moleculare care reglează activitatea genelor.
Studiul, publicat în revista Frontiers in Public Health, a fost o cercetare observațională, prospectivă, non-randomizată, care a implicat 40 de adulți cu obezitate severă, care se pregăteau pentru intervenția chirurgicală. După ajustarea pentru măsurătorile inițiale, grupul care a practicat yoga a prezentat niveluri semnificativ mai scăzute de noradrenalină plasmatică în comparație cu grupul de control, ceea ce sugerează o activare redusă a sistemului nervos simpatic, asociată cu răspunsul de stres „fight-or-flight”.
Studiul nu a identificat o schimbare statistic semnificativă în metilarea ADN-ului la site-urile țintă ale celor trei gene inflamatorii analizate.
Obezitatea este o afecțiune cronică frecvent însoțită de inflamație sistemică de grad scăzut și dereglarea neuroendocrină, asociată cu o gamă largă de comorbidități, inclusiv diabet de tip 2 și boli cardiovasculare. Pentru pacienții cu obezitate severă (indicele de masă corporală [IMC] de cel puțin 35 kg/m² cu comorbidități sau cel puțin 40 kg/m², indiferent de comorbiditate), intervenția chirurgicală bariatrică reprezintă o opțiune de tratament bine stabilită, capabilă să genereze o pierdere semnificativă și durabilă în greutate.
Pregătirea și recuperarea după intervenția chirurgicală bariatrică pot genera stres fizic și emoțional considerabil, ceea ce a dus la interesul pentru abordări care ajută pacienții să gestioneze stresul înainte de tratament.
În timp ce consilierea dietetică standard se concentrează pe sănătatea metabolică, cercetătorii investighează intervenții complementare, cum ar fi yoga, pentru posibilele lor efecte asupra fiziologiei legate de stres. Studiile moleculare preliminare sugerează că terapiile mind-body, precum yoga, pot influența metilarea ADN-ului la genele implicate în inflamație. Cu toate acestea, dacă aceste efecte se manifestă în cazul persoanelor cu obezitate severă de lungă durată rămâne incert.
Scopul acestui studiu a fost să abordeze această lacună de cunoștințe și să informeze pregătirea chirurgicală (pregătirea preoperatorie destinată să pregătească pacienții pentru intervenție) prin evaluarea metilării ADN-ului și a măsurilor fiziologice, metabolice și psihologice secundare la pacienții care au practicat yoga înainte de intervenția chirurgicală bariatrică.
Studiul a fost realizat în Milano, Italia, și a inclus inițial 48 de adulți cu obezitate severă, dintre care 40 au fost incluși în analiză. Participanții au fost împărțiți în două grupuri pe baza disponibilității și dorinței de a participa la sesiuni de yoga: un grup de yoga (n = 20) și un grup de control care a beneficiat de îngrijire standard (n = 20). Participanții nu au fost repartizați aleatoriu.
Participanții din grupul de intervenție au avut la dispoziție 36 de sesiuni supravegheate ale protocolului de yoga PRANA_it pe parcursul celor trei luni premergătoare intervenției chirurgicale, în medie trei clase de 45 până la 60 de minute pe săptămână. Aceștia au participat, în medie, la 26 de sesiuni. Protocolul a inclus secvențe de mișcare, tehnici de control al respirației, mantră și relaxare, cu modificări pentru mobilitate limitată.
Evaluările studiului au fost efectuate în trei momente prestabilite: la înscriere, înainte de intervenție, după cele trei luni de intervenție și la trei luni după intervenție. Aceste evaluări au inclus măsurători ale markerilor hormonali și neuroendocrini în sânge și salivă, împreună cu teste ELISA pentru biomarkerii selectați din ser.
În paralel, sănătatea psihologică a participanților a fost evaluată folosind trei chestionare validate: Short Form-36 Health Survey (SF-36), Beck Depression Inventory-II (BDI-II) și State-Trait Anxiety Inventory (STAI-Y).
Studiul a investigat, de asemenea, modificările în metilarea ADN-ului în regiunile promoterilor și a site-urilor de început ale transcrierii a trei gene inflamatorii: factorul de necroză tumorală-alpha (TNF-α), interleukina-6 (IL-6) și proteina C-reactivă (CRP), folosind secvențierea metilării enzimatice țintite. Metilarea TNF-α înainte de intervenție a fost rezultatul principal, iar celelalte măsuri moleculare, fiziologice și psihologice au fost secundare.
Analiza ajustată pe baza valorilor inițiale a arătat că nivelurile de noradrenalină plasmatică erau semnificativ mai scăzute înainte de intervenție în grupul care a practicat yoga comparativ cu grupul de control, ceea ce sugerează o activare simpatică redusă. În medie, noradrenalina a scăzut modest în grupul de yoga, în timp ce în grupul de control a crescut; analiza nu stabilește că yoga a fost cauza acestei diferențe. Noradrenalina a fost un rezultat secundar, iar studiile randomizate sunt necesare pentru a confirma această asociere.
Profilarea epigenetică țintită a arătat că metilarea ADN-ului în regiunile promoterilor TNF-α, IL-6 și CRP nu a variat semnificativ după ajustarea pentru multiplele comparații statistice. Cercetătorii au sugerat că perioada scurtă de intervenție, dimensiunea mică a eșantionului și dependența de probele de sânge ar fi putut limita capacitatea de a detecta modificările de metilare. În analizele neajustate, proteina TNF-α circulantă a crescut mai mult în grupul yoga, dar această constatare a fost foarte variabilă și nu a stabilit un beneficiu antiinflamator. IL-6 circulant și CRP nu au prezentat diferențe semnificative între grupuri înainte de intervenție.
Evaluările funcționării fizice au relevat o scădere medie mai mare a scorurilor auto-raportate SF-36 în grupul yoga comparativ cu grupul de control. Totuși, după ajustarea pentru scorurile inițiale, diferența nu a mai fost semnificativă din punct de vedere statistic. Autorii au sugerat că această schimbare neajustată ar putea reflecta un fenomen de recalibrare a standardelor interne de capacitate fizică ale pacienților, dar nu au testat această explicație.
Simptomele depresive au scăzut în ambele grupuri, cu o reducere medie mai mare în rândul participanților la yoga, însă diferențele între grupuri nu au fost semnificative din punct de vedere statistic. De asemenea, scorurile de anxietate de stare nu au arătat diferențe semnificative între grupuri. Nici pierderea în greutate, nici markerii de reglare a glucozei și rezistenței la insulină nu au prezentat diferențe semnificative între grupuri în perioada preoperatorie. După intervenție, ambele grupuri au experimentat o pierdere semnificativă în greutate și îmbunătățiri metabolice, fără un beneficiu clar suplimentar asociat cu yoga preoperatorie.
Aceste constatări oferă dovezi preliminare că yoga structurată înainte de intervenția chirurgicală bariatrică este asociată cu
