Activitatea cerebrală în somnul profund ajută șoarecii să facă față stresului social
Majoritatea somnului la adulți este non-rapid eye movement (REM), fiind restaurativ și promovând reziliența în fața condițiilor stresante. Totuși, mecanismele cerebrale care leagă somnul non-REM de reziliența la stres rămân neclare. Într-un studiu publicat în JNeurosci, Christopher Ehlen și colegii săi de la Morehouse School of Medicine au investigat modul în care activitatea corticală a creierului la șoareci în timpul somnului non-REM influențează răspunsurile comportamentale la situații sociale stresante.
Cercetătorii s-au concentrat în special pe activitatea din cortexul prelimbic, o regiune a creierului care oferă context emoțiilor. Aceștia au observat o activitate diminuată în cortexul prelimbic, un aspect definitoriu al somnului, care prezicea cât de rezilienți erau șoarecii în fața experiențelor stresante. Mai exact, această tăcere a neuronilor a avut loc în timpul „activității cu undă lentă”, adică în somnul profund. După experiențele stresante, șoarecii au prezentat și o reorganizare a activității neuronale; viteza activității neuronale a fost redistribuită în cortexul prelimbic.
Ehlen afirmă: „Calitatea somnului pare să dicteze modul în care cortexul prelimbic suprimă răspunsurile emoționale, ceea ce credem că se reflectă în rata de activitate neuronală. Presupunerea noastră este că animalele susceptibile la stres nu dorm la fel de profund și că există un răspuns activ la stres care rămâne intact la animalele reziliente datorită somnului lor profund.”
Cercetătorii intenționează să exploreze dacă privarea de somn a șoarecilor rezilienți la stres alterează activitatea neuronală din cortexul prelimbic. De asemenea, speră ca această cercetare să ofere informații pentru studii umane care caută markeri neurobiologici pentru reziliența sau susceptibilitatea la stres.
