O nouă hartă genetică pentru urmărirea evoluției cancerului de prostată agresiv
Cancerul de prostată este a doua cea mai frecventă formă de cancer în rândul bărbaților la nivel global.
Cu toate acestea, cunoștințele noastre despre motivele pentru care această boală se dezvoltă sau despre de ce unii bărbați trăiesc cu ea ani de zile, în timp ce alții au o evoluție agresivă, sunt relativ limitate.
Un nou studiu realizat de Universitatea din Copenhaga, Rigshospitalet, Universitatea din Konstanz din Germania, Ontario Institute for Cancer Research (OICR) din Canada și Centro Nacional de Investigaciones Oncológicas (CNIO) din Spania a analizat materialul genetic a 1.000 de pacienți cu cancer de prostată, identificând o nouă metodă de urmărire a evoluției bolii. Această abordare ar putea ajuta la identificarea pacienților cu un risc ridicat de a dezvolta cancer de prostată agresiv.
„Am creat în mod eficient o hartă a proceselor biologice care determină cancerul de prostată”, afirmă Joachim Weischenfeldt, profesor la Biotech Research & Innovation Centre (BRIC) din cadrul Universității din Copenhaga și Rigshospitalet, și autor principal al studiului, care a fost publicat recent în revista Nature.
Principala provocare în cazul cancerului de prostată nu este depistarea bolii, ci stabilirea care pacienți au o formă inofensivă de cancer și care sunt cei expuși riscului de a dezvolta o formă care le amenință viața.
După ce cancerul s-a răspândit, rata de supraviețuire la cinci ani scade la 30%. De aceea, este extrem de important să identificăm pacienții care dezvoltă cancer de prostată agresiv, amenințător pentru viață.
În cadrul studiului, cercetătorii au analizat mostre de la aproape 1.000 de tumori de prostată. În loc să se concentreze exclusiv pe genele care cauzează cancerul, au examinat urmele genetice pe care boala le lasă pe întregul genom.
Cancerul apare atunci când celulele acumulează mutații necontrolate în ADN-ul lor. Fiecare mutație lasă în urmă un context particular sau o „amprentă”, care poate dezvălui procesul responsabil pentru apariția cancerului.
„Este un pic ca la o scenă de crimă. Genele cancerului sunt vinovate, în timp ce semnăturile genetice sunt amprentele lăsate în urmă. Prin analizarea acestor semnături, putem înțelege de ce și cum au apărut celulele canceroase”, spune Joachim Weischenfeldt.
Cercetătorii au descoperit că opt tipuri de amprente genetice reprezintă 85% din toate cazurile de cancer de prostată. Patru dintre cele opt tipare au fost asociate cu un risc mai mare de răspândire a cancerului, în special în tumorile influențate de hormonul masculin testosteron.
Echipa a descoperit, de asemenea, că erorile care apar în timpul replicării ADN-ului joacă un rol mult mai mare în dezvoltarea cancerului de prostată decât se recunoscuse anterior. Aproape o treime din tumori sunt cauzate de daune care apar atunci când ADN-ul este copiat.
„Dintr-o perspectivă biologică, este important să înțelegem de ce atât de mulți bărbați dezvoltă cancer de prostată, iar noi suntem primii care arătăm cât de frecvent este acest mecanism. Aceasta deschide un domeniu complet nou pentru înțelegerea biologiei fundamentale și pentru dezvoltarea de noi tratamente”, afirmă Joachim Weischenfeldt.
Acest studiu apropie perspectiva unor markeri prognostici fiabili. Analiza a arătat, de exemplu, că atunci când anumite procese defectuoase erau cele mai active, cancerul era mai predispus să se răspândească.
„Înainte ca aceste descoperiri să ajungă la spital, rezultatele trebuie confirmate în alte grupuri de pacienți”, spune Geoff Macintyre, lider de grup la Computational Oncology Group din cadrul CNIO din Spania și coautor al studiului.
Cercetătorii au găsit, de asemenea, dovezi că semnăturile genetice ar putea fi utilizate în viitor pentru a prezice care pacienți sunt cei mai susceptibili să beneficieze de tratamente diferite. Aceleași principii ar putea fi aplicabile și altor tipuri de cancer, inclusiv cancerului mamar, ovarian și pancreatic.
„Ceea ce este deosebit de interesant este că aceste opt semnături ar putea ajuta medicii să determine dacă pacienții cu cancer avansat sunt susceptibili să răspundă la chimioterapie sau dacă tratamentele precum terapia hormonală ar fi o opțiune mai bună”, spune Joachim Weischenfeldt.
El subliniază, totuși, că descoperirile nu vor schimba tratamentul pacienților în imediata apropiere. Rezultatele trebuie validate mai întâi în studii clinice înainte ca abordarea să poată fi implementată în sistemul de sănătate.
Pe de altă parte, metoda se bazează pe date și pe tehnologii de secvențiere care sunt deja utilizate pe scară largă în diagnosticul cancerului. Din acest motiv, el crede că ar putea fi folosită pentru evaluarea riscurilor în următorii câțiva ani.
„Scopul nostru este să adaptăm tratamentul la boala fiecărui pacient în parte, iar acest lucru ne aduce cu un pas mai aproape de a face acest lucru o realitate”, concluzionează Joachim Weischenfeldt.
