Activitatea cerebrală a copiilor prezice dificultățile în rezolvarea problemelor de matematică
Unii copii suferă de o condiție care îi face să aibă dificultăți persistente în rezolvarea problemelor de matematică (dyscalculie de dezvoltare), însă detalii comportamentale și mecanice despre această condiție lipsesc.
Într-un studiu publicat în JNeurosci, cercetătorii de la Stanford University, coordonați de Oliver Lasnick, au avansat înțelegerea prin explorarea utilizării strategiilor de rezolvare a problemelor și a activității cerebrale la copiii cu dyscalculie de dezvoltare.
Dintr-un lot de 68 de copii cu vârste cuprinse între 8 și 10 ani, cercetătorii au constatat că cei care suferă de dyscalculie de dezvoltare erau mai puțin eficienți decât ceilalți copii în utilizarea diverselor strategii de rezolvare a problemelor de matematică. Aceștia aveau nevoie de mai mult timp pentru a schimba strategiile, erau mai puțin sensibili la modificările dificultății problemelor și nu îmbunătățeau selectarea strategiilor ideale pe parcursul timpului.
Activitatea dintr-un sistem cerebral era distinctă între copiii cu dyscalculie de dezvoltare și cei mai competenți în utilizarea strategiilor matematice. Această activitate putea prezice chiar cât de bine numărau copiii și cât de repede schimbau între strategiile de rezolvare a problemelor matematice.
Conform cercetătorilor, aceste descoperiri arată că dificultățile persistente în utilizarea strategiilor de rezolvare a problemelor și controlul atenției, gândirii și memoriei pot duce la apariția dyscalculiei de dezvoltare și indică o activitate cerebrală alterată care poate determina aceste comportamente caracteristice. Lasnick adaugă: „Importantly, this study also emphasizes the individual variability observed in dyscalculia, further demonstrating that the disorder reflects cognitive and neural dysfunction across multiple processes.”
