Traiectoriile IMC în copilărie prezic riscuri cardiometabolice ulterioare
Obezitatea infantilă prezice apariția bolilor cardiometabolice ulterioare, însă măsurătorile unice ale greutății pot omite informații dinamice de creștere.
În primii ani de viață, momentul creșterii rapide în greutate și durata excesului de greutate pot fi la fel de importante ca indicele de masă corporală (IMC) la o anumită vârstă. Dovezile din rândul copiilor chinezi sunt limitate, motiv pentru care s-a examinat dacă măsurătorile repetate ale IMC-ului, de la 1 la 7 ani, pot revela traiectorii asociate cu riscul cardiometabolic la vârsta de 8 ani, evaluând totodată efectele cumulative și cele specifice momentului.
Studii recente publicate în World Journal of Pediatrics au analizat 1072 de perechi mamă-copil pe parcursul a opt ani. Echipa de cercetare a măsurat anual înălțimea și greutatea copiilor în primii ani și a evaluat tensiunea arterială, glucoza serică și nivelurile lipidice la vârsta școlară. Au fost identificate mai multe tipare distincte de creștere a IMC-ului. Tiparele adverse — creșterea obezității tardive și creșterea persistentă a obezității — au fost comparate cu un grup de control care a prezentat o creștere normală sau slabă. Ambele traiectorii adverse au fost corelate cu scoruri mai mari de risc cardiometabolic continuu, grupul cu obezitate persistentă având cel mai puternic efect.
Copiii care au prezentat tipare de obezitate persistentă au fost mai predispuși să dezvolte factori de risc cardiometabolic de la vârsta școlară, având o asociere puternică cu hipertensiunea. Cercetătorii au analizat, de asemenea, expunerea cumulativă la IMC și schimbările de IMC pe parcursul copilăriei timpurii. Au evaluat cât de mult și cât timp IMC-ul a depășit un prag de referință, vârsta la care a avut loc rebondul adipos și creșterea IMC-ului în intervale de dezvoltare specifice.
O povară excesivă cumulativă mai mare, un rebond adipos mai timpuriu și o creștere mai rapidă a IMC-ului în anumite perioade timpurii au fost corelate independent cu un risc cardiometabolic mai ridicat. Este demn de remarcat că creșterea IMC-ului în perioada preșcolară a arătat cele mai consistente asocieri cu diverse rezultate, sugerând că anii preșcolari ar putea reprezenta o fereastră importantă pentru monitorizarea timpurie a riscurilor.
„Am descoperit că modul în care cresc copiii în primii ani de viață — nu doar greutatea lor la un moment dat — ne oferă informații semnificative despre sănătatea lor cardiometabolică,” au declarat cercetătorii. „Anii preșcolari par să fie o fereastră critică în care creșterea accelerată a IMC-ului poartă un semnal mai puternic pentru riscuri ulterioare. Aceasta sugerează că nu ar trebui să așteptăm până la vârsta școlară pentru a începe monitorizarea; măsurătorile repetate ale creșterii în copilăria timpurie ar putea ajuta la identificarea copiilor care ar putea beneficia de intervenții mai timpurii.”
Aceste descoperiri pot avea implicații pentru îngrijirea pediatrică și monitorizarea sănătății publice. În loc să se bazeze pe o singură măsurare a IMC-ului la o anumită vârstă, studiul susține urmărirea traiectoriilor de creștere pe parcursul vizitelor repetate din copilăria timpurie. Copiii care prezintă constant o creștere a IMC-ului ridicată sau un rebond adipos timpuriu ar putea necesita o monitorizare mai atentă și suport preventiv. Identificarea unei feronțe sensibile în copilăria timpurie sugerează că intervențiile care promovează o creștere sănătoasă în greutate ar putea fi cele mai eficiente în această perioadă.
Pentru clinicieni, aceste descoperiri subliniază valoarea monitorizării regulate a creșterii și sugerează că tiparele de creștere în timp oferă informații predictive mai valoroase decât evaluările la un singur punct în timp.
