Persoanele active zilnic au rezultate mai bune la teste cognitive
Cercetătorii au analizat datele de activitate și tensiune arterială din utilizarea Fitbit pentru a investiga legătura dintre mișcarea zilnică și sănătatea vasculară în raport cu atenția, controlul cognitiv și luarea deciziilor.
Un studiu recent publicat în revista Scientific Reports a evidențiat asociații pozitive între activitatea fizică (AF) și performanța cognitivă în rândul adulților din Statele Unite, cu o activitate fizică mai mare corelată cu scoruri mai ridicate la anumite teste cognitive.
Studiul a constatat că o tensiune arterială sistolică (TAS) mai mare era asociată cu o performanță mai slabă la Testul de Discountare a Întârzierii (DD-Task), iar TAS a explicat statistic o mică parte din asocierea dintre AF și performanța la acest test. Deoarece cogniția a fost măsurată o singură dată, rezultatele nu pot stabili dacă o activitate mai mare previne declinul cognitiv sau dacă scăderea tensiunii arteriale îmbunătățește cogniția.
Abilitățile cognitive legate de memorie, atenție, limbaj, planificare și procesare vizual-spațială sunt esențiale pentru îndeplinirea sarcinilor zilnice și menținerea calității vieții. Performanța cognitivă poate scădea odată cu înaintarea în vârstă. Numeroși cercetători analizează strategii pentru a preveni sau întârzia deteriorarea cognitivă și demența în rândul adulților în vârstă.
Studiile recente sugerează că activitatea fizică poate influența pozitiv rezultatele cognitive, în timp ce tensiunea arterială mare a fost asociată cu efecte negative. Multe studii anterioare au evaluat expuneri unice pe perioade mai scurte și s-au bazat pe măsurători auto-raportate ale activității, subliniind necesitatea unei evaluări mai obiective pentru a clarifica rezultatele în populații mai mari și mai diverse.
În cadrul acestui studiu, cercetătorii au explorat AF și TAS ca predictori ai sănătății cognitive pentru participanții din programul All of Us (AoU), cu vârste cuprinse între 18 și 93 de ani.
Participanții au purtat brățări Fitbit pentru a înregistra numărul de pași zilnici. Datele disponibile privind activitatea fizică și tensiunea arterială au acoperit o perioadă de 14 ani, din 2009 până în 2023.
Echipa a evaluat performanța cognitivă a 3.093 de participanți AoU o singură dată, începând din septembrie 2023, utilizând Testul Flanker, DD-Task, Testul de Performanță Continuă cu Începere Graduală (Grad-CPT) și Testul de Recunoaștere Emoțională Multirasial (Emorecog-Task).
Aceste teste au evaluat atenția susținută, controlul cognitiv, deciziile legate de recompense imediate sau întârziate și recunoașterea emoțiilor faciale. Analiza a exclus participanții cu tensiune arterială diastolică (TAD) sub 30 mm Hg sau peste 140 mm Hg.
Echipa a luat în considerare și vârsta, nivelul educațional, starea civilă, venitul și țara de origine. Utilizând modele de efecte mixte liniare (LME), au caracterizat schimbările în AF, TAS și TAD de-a lungul timpului.
Apoi, au folosit estimările specifice participanților din aceste modele pentru a examina cum AF și TAS se corelează cu performanța cognitivă prin analize de regresie liniară. În analiza post-hoc, au testat dacă TAS a mediat statistic asocierea dintre AF și performanța cognitivă.
Printre participanții la studiu, vârsta medie a fost de 58 de ani; majoritatea aveau ≥60 de ani (57%), erau albi (75%), femei (68%), căsătoriți (59%), născuți în SUA (92%), aveau asigurare de sănătate (98%) și aveau o educație de colegiu sau superioară (92%).
Echipa a găsit asociații pozitive între AF de bază și scorurile la Flanker-Task, Grad-CPT și DD-Task, în timp ce TAS de bază a arătat asociații negative cu DD-Task. TAD nu a fost semnificativ asociată cu niciunul dintre cele patru teste cognitive.
Echipa a grupat participanții în trei clustere pe baza modelelor de număr de pași de-a lungul timpului. Clusterul A a avut o medie de 5.108 pași, clusterul B 8.875 pași, iar clusterul C 14.161 pași.
Participanții din ultimele două clustere au înregistrat scoruri mai mari la Grad-CPT, Flanker-Task și DD-Task decât cei din primul cluster, sugerând o legătură între o activitate fizică mai mare și o performanță cognitivă mai bună. Clusterul C a avut cele mai mari scoruri la Grad-CPT și DD-Task, în timp ce Clusterul B a avut cele mai mari scoruri la Flanker-Task.
După ajustarea pentru alți factori, cercetătorii nu au găsit asociații semnificative între TAS și performanța la testele de recunoaștere emoțională, Flanker sau Grad-CPT.
Autorii au sugerat că diferențele în metodele de studiu și criteriile statistice stricte ar putea explica aceste rezultate. Spre deosebire de unele studii anterioare care au comparat persoane cu TAS ridicată și normală, acest studiu a examinat TAS pe o gamă continuă.
Participanții cu niveluri estimate de activitate zilnică cu 1.000 de pași mai mari au avut scoruri cu 0.31 și 0.26 puncte mai mari la Grad-CPT și Flanker-Task, respectiv, și au performat mai bine la DD-Task. Fiecare creștere de 1 mm Hg în TAS a fost asociată cu o performanță mai slabă la DD-Task. O activitate fizică mai mare a fost asociată cu o TAS mai mică, iar ambele au fost asociate independent cu scoruri mai mari la DD-Task. Schimbările în AF și TAS de-a lungul timpului nu au fost semnificativ asociate cu performanța cognitivă. Dimensiunile efectelor observate au fost mici.
Analiza de mediere a sugerat că o TAS mai mică ar putea explica statistic o mică parte din legătura dintre activitatea fizică și performanța la DD-Task. Cercetătorii au estimat că TAS a explicat 4.8% din această asociere, în timp ce relația dintre activitate și performanța la DD-Task a persistat după ajustarea pentru TAS.
Datele observaționale nu pot stabili că scăderea tensiunii arteriale îmbunătățește cogniția. Mecanismele implicând inflamația sistemică redusă, metabolismul glucozei îmbunătățit și neuroplasticitatea crescută ar putea ajuta la explicarea asocierilor, dar aceste posibilități necesită investigații suplimentare.
Rezultatele sugerează că numărul mai mare de pași zilnici și o TAS mai mică sunt asociate cu o performanță mai bună la anumite teste cognitive, în special cele legate de atenția susținută, evaluarea recompenselor și controlul cognitiv. Deoarece persoanele cu o funcție cognitivă preexistentă mai puternică ar fi putut fi mai predispuși să rămână active, nu se poate exclude cauzalitatea inversă.
Cercetările viitoare ar trebui să includă evaluări cognitive repetate pentru a determina dacă activitatea fizică este asociată cu modificări în cogniție de-a lungul timpului sau cu un risc mai scăzut de demență. Luarea în considerare a unor
