Un studiu finlandez relevă că sănătatea orală precară crește riscurile de necroză a maxilarului la paciente cu cancer mamar
Utilizarea medicamentelor antiresorptive, care reduc degradarea osului, reprezintă o parte importantă a tratamentului pentru cancerul mamar cu metastaze osoase.
Însă, aceste medicamente pot fi asociate cu osteonecroză a maxilarului (MRONJ), o afecțiune în care țesutul osos din maxilar moare. Un studiu desfășurat în Finlanda a arătat că osteonecroza maxilarului a fost diagnosticată în 12,6% dintre paciente tratate cu denosumab, pe parcursul unui follow-up pe termen lung.
O cercetare națională realizată de cercetătorii de la Universitatea Oulu a investigat, pentru prima dată în Finlanda, prevalența osteonecrozei maxilarului asociată cu medicamentele în rândul pacientelor cu cancer mamar ce s-a extins la oase, precum și factorii asociați acestei condiții. Toate paciente incluse în studiu primeau tratament antiresorptiv.
În timpul monitorizării, osteonecroza maxilarului a fost diagnosticată la 12,6% dintre paciente tratate exclusiv cu denosumab. În rândul pacientelor care au primit inițial bisfosfonați înainte de a trece la denosumab, cifra a fost de 15,3%. Această afecțiune a fost diagnosticată într-o proporție mică a pacientelor tratate doar cu bisfosfonați.
Medicamentele antiresorptive sunt utilizate, printre altele, pentru a preveni complicațiile osteo-scheletice cauzate de cancerul mamar cu metastaze osoase. Osteonecroza maxilarului este un efect advers recunoscut al acestor medicamente, însă incidența sa în rândul pacientelor finlandeze cu cancer mamar nu fusese studiată anterior.
Monitorizarea sănătății orale este esențială.
Studiul a identificat și asocieri între procedurile dentare legate de infecții orale și osteonecroza maxilarului. Extracția dentară și tratamentele de canal au fost în special asociate cu un risc mai mare pentru această afecțiune. Totuși, numărul pacientelor care au suferit tratamente de canal a fost mic, iar această constatare nu demonstrează că procedura în sine cauzează osteonecroză maxilară.
Rezultatele studiului nu justifică modificarea sau întreruperea tratamentului antiresorptiv. În schimb, beneficiile și riscurile potențiale ale tratamentului trebuie evaluate individual. De asemenea, tratamentele dentare necesare nu ar trebui amânate din cauza asocierilor observate. Rezultatele subliniază importanța identificării și tratării adecvate a posibilelor surse de infecție orală înainte de a începe terapia antiresorptivă, precum și monitorizarea sănătății orale pe durata tratamentului. Aceasta necesită o colaborare strânsă între specialiștii în oncologie și cei în îngrijirea sănătății orale.
Studiul a fost realizat ca un studiu retrospectiv la nivel național, combinând date de la Institutul Finlandez pentru Sănătate și Bunăstare (THL) și Institutul de Asigurări Sociale din Finlanda (Kela).
Au fost incluse 652 de paciente cu cancer mamar și metastaze osoase care au primit tratament antiresorptiv între 2013 și 2015. Pacientele au fost monitorizate până la sfârșitul anului 2020.
Setul de date național, bazat pe populație, a permis evaluarea incidenței osteonecrozei maxilarului asociate cu medicamentele și a factorilor asociați specific pentru paciente finlandeze cu cancer mamar avansat la oase.
Cercetătorii subliniază necesitatea de a desfășura studii suplimentare pentru a investiga mai detaliat cum dozajul medicamentului, durata tratamentului și expunerea cumulată sunt asociate cu osteonecroza maxilarului. Este necesară o mai mare precizie în ceea ce privește momentul infecțiilor orale, procedurile dentare și debutul osteonecrozării maxilarului pentru a ajuta la distingerea efectelor diferitelor factori.
O întrebare importantă de cercetare este cât de multă îngrijire dentară preventivă planificată poate reduce riscul de osteonecroză a maxilarului.
Studiul a fost publicat în revista Clinical Oral Investigations pe 29 septembrie 2026.
