Jocul de cărți medicale simple reduce anxietatea preoperatorie la copii
Anxietatea preoperatorie afectează aproximativ 60% dintre copii și este asociată cu o cooperare mai slabă în timpul inducerii anesteziei, dureri postoperatorii mai intense și modificări comportamentale maladaptive.
Jocurile structurate de tip play, jocurile de rol și cele cu tematică medicală pot diminua anxietatea și îmbunătăți capacitatea de adaptare, însă multe dintre metodele dovedite se bazează pe platforme digitale sau realitate virtuală (VR), care pot fi costisitoare și greu de implementat în secțiile aglomerate. Aceste instrumente pot fi dificile de adoptat în practica de zi cu zi din cauza costurilor, cerințelor de echipament și a sarcinilor de implementare, în special în spitalele aglomerate cu personal și spațiu limitat.
Având în vedere aceste provocări, sunt necesare cercetări suplimentare pentru a evalua intervențiile de joc non-digitale, scalabile și cu costuri reduse, care pot fi livrate pe scară largă în îngrijirea chirurgicală pediatrică de rutină. O echipă de cercetători de la Children’s Hospital, Zhejiang University School of Medicine din China a publicat un studiu pe 19 septembrie 2026 în World Journal of Pediatrics.
În cadrul intervenției, o asistentă medicală specializată a condus o sesiune informată de viață a copilului în seara premergătoare operației, fie individual, fie în grupuri de până la trei copii, care a durat 40 de minute. Au fost utilizate două module: „Vânătoare de comori cu timp limitat”, în care copiii au asociat token-uri de echipament medical primind explicații scurte, și „Aventura chirurgicală”, un joc de masă care introduce secția, sala de operație și procedurile perioperatorii.
Dintre cei 164 de copii randomizați, 162 au fost incluși în analiza finală, după ce doi din grupul de intervenție nu au finalizat protocolul jocului. Principalul rezultat al studiului a fost anxietatea la intrarea în sala de operație, iar copiii din grupul jocului de cărți au prezentat un nivel de anxietate mai scăzut în acel moment comparativ cu grupul de control. Aceștia au fost, de asemenea, mai predispuși să colaboreze în timpul inducerii anesteziei și au raportat mai puține probleme comportamentale după externare, în special anxietate generalizată, conform raportărilor îngrijitorilor.
Scorurile de anxietate ale îngrijitorilor au fost similare între grupuri, deși au crescut în ambele grupuri atunci când copiii s-au separat de îngrijitori. Autorii au menționat că beneficiul a fost cel mai evident la intrarea în sala de operație, un moment deosebit de stresant când copiii se separă de îngrijitori și se confruntă direct cu mediul clinic. Aceștia au sugerat că efectul ar putea reflecta distragerea atenției, o familiaritate mai mare cu procedurile, o predictibilitate îmbunătățită și un sentiment mai puternic de control.
Au avertizat, totuși, că studiul a fost realizat într-un singur centru, restricționat la pacienții internați în otorinolaringologie, nu a putut să orbiteze copiii și furnizorii, a folosit randomizare săptămânală și nu a avut un follow-up pe termen lung. Intervenția nu a redus anxietatea îngrijitorilor, sugerând că pregătirea viitoare ar trebui să combine jocul centrat pe copil cu suportul pentru părinți și îngrijitori, fără a înregistra diferențe semnificative între grupuri la punctele temporale preoperatorii anterioare.
Autorii au subliniat că beneficiul a fost cel mai evident la intrarea în sala de operație, un moment crucial pentru copii. Aceștia au menționat că efectul ar putea rezulta dintr-o combinație de distragere a atenției, familiaritate mai mare cu procedurile, predictibilitate și un sentiment mai puternic de control. Formatul de grup ar fi putut încuraja, de asemenea, împărtășirea emoțională și modelarea pozitivă între colegi. Constatările susțin jocul terapeutic structurat ca o adăugare practică la pregătirea preoperatorie pediatrică, deși autorii au precizat că studiul a fost realizat într-un singur centru și pe termen scurt.
Jocul de cărți Medical Vanguard, condus de asistenți medicali în sesiuni individuale sau în grupuri mici utilizând două module simple de joc și explicații medicale scurte, ar putea fi o alternativă practică, cu costuri reduse, non-farmacologică la îngrijirea preoperatorie standard, în special pentru copii care se confruntă cu separarea și expunerea directă la sala de operație. Datorită utilizării materialelor simple și a capacității de a fi livrat de asistenți medicali instruiți în grupuri mici, acesta ar putea fi mai ușor de integrat în căile chirurgicale pediatrice aglomerate decât programele digitale sau de realitate virtuală. Studiul nu a redus anxietatea îngrijitorilor, sugerând că pregătirea viitoare ar trebui să combine jocul centrat pe copil cu suportul pentru părinți și îngrijitori. Sunt necesare studii multicentrice cu follow-up pe termen lung pentru a testa generalizabilitatea, a examina dacă beneficiile comportamentale persistă și a evalua modelele integrate de îngrijire copil-îngrijitor. Dacă aceste rezultate sunt replicate, abordarea ar putea fi considerată pentru pregătirea preoperatorie de rutină și pentru viitoarele programe de îmbunătățire a calității.
