Afecțiune hepatică fără simptome asociate cu bolile de inimă și rinichi
O afecțiune comună a ficatului, considerată inofensivă, ar putea crește semnificativ riscul de boli cardiovasculare, insuficiență renală și deces prematur, conform unei noi revizuiri realizate de cercetători de la Universitatea din Manchester și Northern Care Alliance NHS Foundation Trust.
Conform studiului, boala hepatică grasă a fost neglijată în evaluările actuale ale sănătății cardiometabolice, deși există dovezi tot mai crescânde că aceasta poate facilita deteriorarea organelor. Această condiție afectează până la unul din trei adulți la nivel mondial și este cunoscută tehnic sub denumirea de boală hepatică steatoză asociată cu disfuncția metabolică (MASLD). Se estimează că va afecta mai mult de jumătate din adulți la nivel global până în 2040.
Mulți oameni de știință susțin că ficatul ar trebui să fie recunoscut alături de inimă, rinichi și sistemul metabolic într-un nou cadru denumit sindrom cardiovascular-renal-hepatic-metabolic (CRHM). Revizuirea publicată în Current Opinion in Nephrology and Hypertension evidențiază dovezi conform cărora persoanele cu boală hepatică grasă se confruntă cu riscuri crescute pentru boli cardiovasculare, boală renală cronică și deces precoce, în special atunci când apare cicatrizarea ficatului, cunoscută sub numele de fibroză.
Studiile analizate, implicând milioane de pacienți, au descoperit că boala hepatică grasă poate prezice complicații cardiace și renale independent de factorii de risc tradiționali, precum diabetul, hipertensiunea arterială și obezitatea. De asemenea, coexistența bolii hepatice și renale pare să formeze o combinație deosebit de periculoasă.
Un ficat gras eliberează substanțe în fluxul sanguin care promovează inflamația, afectează vasele de sânge și interferează cu modul în care organismul utilizează energia. Aceasta poate influența sănătatea altor organe prin depuneri de grăsime nocive, inflamație cronică, semnalizare hormonală și modificări în microbiomul intestinal, printre altele.
Revizuirea subliniază, de asemenea, o serie de noi tratamente care ar putea transforma îngrijirea pacienților afectați de aceste condiții interconectate. Medicamentele inițial dezvoltate pentru obezitate și diabet de tip 2 arată acum beneficii simultane pentru ficat, inimă și rinichi. Semaglutid, cunoscut mai ales ca tratament pentru pierderea în greutate, a devenit primul medicament care demonstrează beneficii, în timp ce medicamente mai recente, precum tirzepatid și retatrutid, obțin rezultate promițătoare în studiile clinice.
Cercetătorii afirmă că examinarea de rutină a ficatului ar trebui să devină parte a evaluărilor rinichilor și cardiovasculare, în special pentru pacienții cu obezitate, diabet sau alți factori de risc metabolic. De asemenea, ei solicită desfășurarea unor mari studii clinice și ca serviciile de sănătate să treacă dincolo de tratarea bolilor organ cu organ și să adopte abordări integrate care reflectă modul în care aceste condiții interacționează în viața reală.
„De mulți ani am considerat bolile de inimă, rinichi și ficat ca fiind condiții separate, gestionate de specialiști diferiți. Dovezile arată acum că aceste organe sunt profund interconectate prin căi biologice comune, determinate de obezitate, rezistență la insulină și inflamație cronică”, a declarat Dr Will Marshall, Clinical Research Fellow și Senior Author, The University of Manchester.
„Boala hepatică grasă nu este doar o consecință a sănătății metabolice precare, ci este un contributor activ la aceasta. Recunoașterea ficatului ca o componentă esențială a bolii cardiometabolice ar putea ajuta clinicienii să identifice pacienții cu risc ridicat mai devreme, să îmbunătățească deciziile de tratament și, în cele din urmă, să prevină mii de complicații grave și decese premature.”
