Analiza a 194 de țări scoate în evidență lacune în monitorizarea vaccinărilor la copiii mici
O analiză realizată de OMS și UNICEF asupra vaccinării copiilor, desfășurată pe un eșantion de 194 de țări, evidențiază provocările întâmpinate în urmărirea vaccinărilor de rutină după vârstele tradiționale raportate anual.
Recent, o cercetare publicată pe platforma Gates Open Research a reunit și analizat datele globale privind monitorizarea vaccinării copiilor, provenind din formularul comun de raportare al OMS și UNICEF. Articolul a fost publicat ca versiune 1 și aștepta evaluarea colegială la momentul publicării.
Datasetul rezultat a inclus înregistrări din 194 de țări (între 2016 și 2022) și a fost analizat pentru a evalua dacă țările raportau existența unor sisteme naționale de informații sanitare capabile să urmărească vaccinările întârziate și pentru a cuantifica proporția dozelor de recuperare raportate pentru prima doză a vaccinului antirujeolic (MCV1) la nivel global. Analizele au examinat, de asemenea, raportarea dozelor întârziate pentru a treia doză a vaccinului difteric-tetanic-pertussis (DTP3) în America Latină și Caraibe (LAC).
Conform constatărilor studiului, majoritatea țărilor (64,0%) care au raportat în 2022 au declarat că dispun de un sistem capabil să captureze dozele întârziate, însă comparațiile între regiuni și grupuri de venituri au arătat variații substanțiale.
Studiul a constatat că, în rândul țărilor cu suficiente date, urmărirea cohortelor de naștere în timp și adăugarea dozelor întârziate a crescut estimările medii de acoperire cu 3,6 până la 5,1 puncte procentuale, în funcție de anul cohortelor. Autorii au subliniat că monitorizarea pe un singur an calendaristic poate subestima acoperirea finală a vaccinării atinsă de o cohortă de naștere atunci când dozele ulterioare sunt omise și că o monitorizare mai robustă, bazată pe cohortă și registre electronice de vaccinare, acolo unde este fezabil și adecvat, ar putea îmbunătăți urmărirea.
Vaccinarea este considerată a fi una dintre cele mai importante apărări ale medicinei moderne împotriva prevalenței și răspândirii bolilor infecțioase. Dovezi substanțiale indică faptul că, de la înființarea Programului Extins de Imunizare (EPI) al OMS în 1974, inițiativele globale de vaccinare au prevenit aproximativ 154 de milioane de decese în ultimele cinci decenii.
Încurajator, rapoartele arată că acoperirea globală cu trei doze ale vaccinului difteric-tetanic-pertussis și poliomielitic a atins aproximativ 85%, în timp ce acoperirea MCV1 a rămas între 83% și 86% în ultimul deceniu. Vaccinurile administrate în mod obișnuit sunt estimate să prevină între 3,5 și 5 milioane de decese anual în rândul a 20 de boli infecțioase prevenibile prin vaccinare (VPD).
Din păcate, pandemia recentă de COVID-19 și măsurile de control asociate au perturbat programele de vaccinare de rutină la nivel mondial, reducând acoperirea, întrerupând campaniile de vaccinare și generând o recuperare inegală în întreaga lume și în cadrul țărilor. Sistemul global de sănătate publică a susținut deja Agenda de Vaccinare 2030 (IA2030) în august 2020, în timp ce partenerii în imunizare au lansat inițiativa Big Catch-up (BCU) în 2023 pentru a aborda scăderile de acoperire și lacunele de imunitate. Studiul subliniază că vaccinarea la timp reduce ferontele de vulnerabilitate la boli, în timp ce primirea unui vaccin întârziat este preferabilă față de a rămâne nevaccinat.
Articolul subliniază că măsurarea vaccinării de recuperare rămâne dificilă, deoarece majoritatea țărilor se bazează pe sisteme de informații agregate care compilează dozele din fișe de contabilitate. Aceste sisteme pot să nu captureze vaccinarea pe grupe de vârstă specifice, creând o ambiguitate persistentă cu privire la numărul de copii care primesc vaccinuri de recuperare pe măsură ce cresc.
Studiul a vizat să abordeze această lacună de cunoștințe și să informeze empiric viitoarele politici de vaccinare de recuperare, prin realizarea primei analize globale a capacității raportate de către țări de a monitoriza vaccinările întârziate în copilărie. Datasetul studiului a inclus datele la nivel de țară raportate prin JRF de 194 de state membre OMS pentru perioada 2016-2022. În cazul țărilor din America, cercetătorii au folosit, de asemenea, variabile regionale JRF din 2006.
Studiul a stratificat mai întâi datasetul general pe regiuni OMS și clasificări de venituri ale Băncii Mondiale (WB), diferențiind între „doze la timp” (vaccinuri administrate în mod obișnuit în primii sau primii doi ani de viață) și „doze întârziate” (vaccinuri de recuperare). Cercetătorii au evaluat apoi prezența și consistența sistemelor naționale de înregistrare și proporția totală de doze MCV1 administrate raportate ca întârziate la nivel global, precum și proporția dozelor DTP3 la timp și întârziate în America.
Analizele globale ale studiului au arătat că, între 2016 și 2022, proporția țărilor care au raportat sisteme pentru înregistrarea dozelor întârziate a crescut de la 55,5% (106 națiuni) la 64,0% (119 națiuni). Dintre cele 126 de țări cu date complete pentru toți cei șapte ani, 33 (26,2%) au raportat „da” și ulterior „nu” în legătură cu capacitatea sistemelor lor de a captura dozele întârziate, ceea ce a fost considerat de autori ca fiind raportare inconsistentă.
Studiul a descoperit că țările cu venituri mici au raportat o disponibilitate mai mare a sistemului (84,6% în 2021 și 76,0% în 2022) decât țările cu venituri mari (HICs; 49,1% în 2022), o observație pe care autorii au spus că poate reflecta parțial faptul că 14 din cele 59 HIC-uri s-au bazat în principal pe sondaje, în loc de sisteme administrative de informații despre imunizare.
În general, studiul a constatat că aproximativ 47% din țările care au trimis date JRF în 2022 au furnizat înregistrări cantitative ale dozelor MCV1 întârziate, în timp ce proporția mediană a dozelor MCV1 clasificate ca întârziate în observațiile utilizabile pe țară-an din 2016 până în 2022 a fost de 4,4%; mediana din 2022 a fost de 6,3%. Datele ilustrative din țări selectate pentru cohorta de naștere din 2020 din Argentina și Republica Democrată Populară Lao sugerează că adăugarea dozelor întârziate a crescut estimarea acoperirii MCV1 cu aproape 20 de puncte procentuale. Analiza regională în LAC a sugerat, de asemenea, că DTP3 a fost administrat mai prompt decât MCV1.
Acest studiu sugerează că monitorizarea convențională pe un singur an poate subestima acoperirea finală a vaccinării atinsă de o cohortă de naștere atunci când dozele întârziate nu sunt capturate. Deși dozele de recuperare pot ajuta la abord
