Atenția la detalii sonore îmbunătățește pronunția limbilor străine
Persoanele care observă mai bine detaliile sonore fine – cunoscută ca precizie auditivă – pot să stăpânească pronunția limbilor străine mai repede și mai corect decât alții învățăcei, conform unui nou studiu.
Chiar și atunci când aud o voce umană, creierul unor persoane nu tratează imediat sunetele noi ca „limbaj”, ci le percepe ca semnale acustice necunoscute. Această abilitate ar putea fi una dintre cheile pentru a stăpâni cu succes pronunția unei limbi străine.
O echipă de cercetători de la UCL și Universitatea Tohoku a măsurat precizia auditivă a 67 de învățăcei japonezi de engleză, evaluându-le capacitatea de a detecta diferențe acustice subtile, cum ar fi variații de ton, lungime și înălțime, în sunete non-vorbire.
Ulterior, au folosit tehnologia de imagistică prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI) pentru a măsura activitatea cerebrală a participanților în timp ce încercau să distingă între vocalele engleze /æ/ (ca „a” din „cat”) și /ʌ/ (ca „uh” din „cup”). Niciunul dintre aceste sunete nu se corelează direct cu vocalele japoneze.
Într-o a doua sarcină, participanții au distins diferențe subtile similare în sunete non-vorbire.
Rezultatele au arătat că învățăceii cu o precizie auditivă mai mare s-au bazat mai puțin pe sistemul sensorimotor stâng al creierului (implicat în procesarea limbajului) atunci când procesau sunetele limbii străine. Modelele lor de activitate cerebrală erau similare cu cele care apar atunci când creierul procesează sunete non-vorbire. Cu mai puține interferențe din partea tiparelor preexistente ale limbii materne, a fost mai simplu pentru acești învățăcei să proceseze cu precizie sunetele noi.
În contrast, rezultatele fMRI au arătat că învățăceii cu o precizie auditivă mai scăzută s-au bazat mai mult pe rețeaua sensorimotorie stângă a creierului atunci când ascultau sunete din limbi străine. Aceștia foloseau tiparele de pronunție ale limbii lor materne în procesarea sunetelor necunoscute din limbile străine.
Învățăceii cu o „ureche bună” pentru diferențele auditive pot auzi un sunet nou dintr-o limbă străină obiectiv, fără a-l procesa imediat ca „limbaj”. În schimb, creierele lor analizează informațiile acustice în sine, iar aceasta ar putea fi cheia pentru care unii oameni învață limbi noi mai ușor decât alții.
Cei mai mulți oameni abordează învățarea limbilor străine prin memorarea vocabularului și ascultarea vorbirii, dar studiul nostru sugerează că învățăceii ar putea beneficia, de asemenea, de instruirea abilităților auditive care stau la baza învățării limbii.
Educația în limbi străine ar trebui să evolueze dintr-o abordare bazată pe „mai multă practică” spre una care dezvoltă urechea învățăceilor pentru învățarea limbilor, în conformitate cu caracteristicile lor auditive.
Grupul de cercetare intenționează să dezvolte o nouă formă de instruire combinată în limbă și auditivă, menită să îmbunătățească abilitatea de a detecta diferențe fine în ton și alte proprietăți acustice.
