Cafeaua, ceaiul și riscul de demență: cantitatea consumată contează
Consumul moderat de cafeină în timpul maturității ar putea fi asociat cu un risc mai scăzut de demență în viața ulterioară, conform unui articol de perspectivă publicat în revista npj Dementia.
Cafeina este una dintre cele mai populare substanțe psihotrope la nivel mondial. Aceasta acționează ca un antagonist al receptorilor de adenosină, îmbunătățind complexitatea rețelelor cerebrale și activitatea neuronală, având capacitatea de a reduce sarcina cognitivă. Totuși, aceste efecte pot varia în funcție de vârstă și de factori genetici, precum variantele CYP1A2 care influențează metabolismul cafeinei.
Demența reprezintă o provocare tot mai mare pentru sănătatea publică, pe măsură ce populația globală îmbătrânește. În absența unui tratament curativ, intervențiile preventive devin esențiale. Rolul cafeinei ca factor protector rămâne neconfirmat, studiile anterioare oferind rezultate contradictorii, ceea ce ar putea fi parțial explicat de variațiile genetice în metabolismul cafeinei și de diferențele culturale în metodele de preparare.
Articolul analizează dovezi dintr-un studiu controlat randomizat privind reacțiile materiei cenușii cerebrale și fluxul sanguin în urma consumului de cafeină, mai multe studii observaționale prospective și meta-analize. S-a constatat că consumul moderat de cafeină are cele mai puternice asociații protective.
De exemplu, un studiu de cohortă prospectiv a arătat o reducere de 18% a riscului de demență cu 2-3 cești de cafea pe zi, comparativ cu cele mai scăzute niveluri de consum, și o reducere de 14% cu 1-2 cești de ceai pe zi. Aceleași cercetări au indicat o reducere de 35% a riscului de demență la participanții cu vârsta de 75 de ani sau mai mici. S-a observat o relație non-liniară între dozare și efecte, cu doze moderate având cele mai mari beneficii. Aceste asociații au rămas semnificative indiferent de statutul purtătorului de alela APOE4.
Un alt studiu de cohortă a arătat că consumul de cafea este negativ asociat cu demența doar în rândul persoanelor cu alela rs762551 C a genei CYP1A2, care este asociată cu un metabolism mai lent al cafeinei. În acest subset, consumul a patru sau mai multe cești de cafea pe zi a fost asociat cu o reducere de aproximativ 55% a riscului. Nu s-a observat nicio protecție în rândul metabolizatorilor rapizi, iar riscul lor tindea să crească la doze mari.
Cercetătorii subliniază că este necesară o urmărire pe termen lung, date electrofiziologice și imagistică structurală pentru a defini mecanismele biologice care stau la baza acestor constatări.
Datele din UK Biobank, care au inclus 8.715 adulți cu vârste între 60-85,2 ani, sugerează că un consum moderat de cafea și ceai este asociat cu o declinare mai lentă în anumite domenii cognitive, inclusiv inteligența fluidă, care implică raționamentul și rezolvarea problemelor. La consumuri mai mari, ceaiul a continuat să fie asociat cu o declinare mai lentă a inteligenței fluide, în timp ce un consum de apă sau mai mult de patru cești pe zi de cafea a fost asociat cu o creștere mai rapidă a erorilor de memorie vizuală.
Meta-analizele au asociat, de asemenea, consumul de ceai cu un risc mai scăzut de demență, în timp ce studiul CAIDE a raportat o reducere de 65% a riscului de demență tardivă cu un consum moderat de cafea în mijlocul vârstei. Autorii articolului afirmă: „Aceasta sugerează o fereastră critică de oportunitate în care creierul este cel mai receptiv la efectele neuroprotectoare ale cafeinei.”
Printre mecanismele potențial protective se numără capacitatea cafelei de a reduce percepția sarcinii cognitive și de a spori abilitatea de a concepe proceduri și strategii. Cafeina crește încrederea în capacitatea de a finaliza o sarcină și poate optimiza utilizarea atenției în fața unor situații informaționale complexe.
Pe măsură ce îmbătrânim, receptorii de adenosină A1 devin mai rari. Cafeina blochează receptorii de adenosină A1 și A2A, influențând transmisia semnalelor și reducând potențial acumularea proteinei β-amiloid, asociată cu demența. În plus, antagonismul adenosinei crește excitabilitatea generală, mutând sistemul de la un stat dominant inhibitiv. Autorii descriu rolul cafeinei ca fiind acela de a schimba rețeaua neurală „spre un stat de criticitate, un regim de procesare maximă a informațiilor.”
Cafeina produce o schimbare semnificativă spre complexitate la adulții tineri, dar are un impact mai slab asupra activității corticale în mijlocul vârstei. Acest lucru este evident în timpul somnului REM. Acest fenomen poate fi legat de modificările legate de vârstă ale densității receptorilor de adenosină.
Proprietățile antioxidante ale cafeinei și ale altor constituenți ai băuturilor, inclusiv polifenolii din ceai, ar putea contribui, de asemenea, la asocierile protective prin reducerea stresului oxidativ și neuroinflamației, precum și prin stabilitatea sinaptică. Aceste efecte pot varia, de asemenea, în funcție de vârstă, contextul genetic, diferențele metabolice și dozare.
Pe de altă parte, unele studii mecaniste au legat expunerea la cafeină de o reducere a volumului de materie cenușie cerebrală. Într-un studiu mic, controlat randomizat, realizat în condiții de restricție cronică a somnului, cafeina a modificat răspunsurile la materia cenușie într-o manieră asociată cu disponibilitatea receptorilor de adenosină A1. O cercetare separată de randomizare mendeliană, care utilizează diferențele genetice pentru a explora relațiile cauzale potențiale, a legat un consum mai mare de cafea, prezis genetic, cu un volum mai mic de materie cenușie.
Adăugând la această aparentă paradox, consumul de cafea este asociat cu un risc mai scăzut de mortalitate. Autorii sugerează că reducerea materiei cenușii legată de cafeină ar putea reflecta un mecanism de promovare a eficienței implicând o formare neuronală dependentă de experiență, deși subliniază că aceasta rămâne speculativ.
În contextul sud-asiatic, populațiile din India și Nepal consumă ceai cu lapte și zahăr, cu un consum de 2-4 cești pe zi. Interacțiunea proteinelor din lapte și a zaharurilor cu catechinele din ceaiul verde ar putea reduce biodisponibilitatea acestora. În plus, profilul polimorfismului CYP1A2 al acestei populații trebuie explorat și necesită studii prospective la scară largă.
Este de menționat că populațiile sud-asiatice se confruntă cu un risc disproporționat de demență, parțial legat de diabet, hipertensiune și dislipidemie.
Autorii subliniază că trebuie să fim precauți în interpretarea dovezilor observaționale referitoare la asocierile dintre consumul de cafeină și riscul de demență. Dovezile privind riscul de demență sunt în mare parte observaționale, ceea ce împiedică inferențele cauzale. Auto-raportarea
