Cercetarea evidențiază influența microbiomului asupra eficienței imunoterapiei în cancerul pulmonar
În ciuda impactului revoluționar al inhibitorilor punctelor de control imunitar asupra terapiei oncologice, între 60% și 80% dintre pacienții cu cancer pulmonar non-microcelular (NSCLC) prezintă răspunsuri suboptime.
Expresia PD-L1, cel mai utilizat biomarker clinic, nu reușește să prezică beneficiul tratamentului chiar și în rândul pacienților cu niveluri ridicate de expresie—aproximativ 40% până la 50% dintre aceștia nu răspund la imunoterapia cu agenți unici. Deși încărcătura mutațională tumorală și instabilitatea microsatelit sunt promițătoare, ele se confruntă cu obstacole semnificative în cancerul pulmonar din cauza heterogenității histologice și moleculare a bolii. Având în vedere aceste provocări, există o nevoie urgentă de investigații detaliate privind rolul microbiomului ca biomarker predictiv și funcțional relevant.
O echipă de cercetare de la Peking University People’s Hospital din Beijing, China, a publicat o revizuire cuprinzătoare în revista Cancer Biology & Medicine (august 2026) care evaluează sistematic rolul microbiomului în imunoterapia cancerului pulmonar. Autorii au sintetizat dovezi din mai multe cohorte și studii clinice, acoperind comunitățile microbiene din cavitatea bucală, căile respiratorii, tumorile pulmonare și intestin, precum și conexiunile acestora cu eficiența tratamentului și evenimentele adverse legate de sistemul imunitar.
Revizuirea arată că microbiomul funcționează ca un ecosistem interconectat care se extinde pe cavitatea bucală, căile respiratorii, plămâni și intestin, fiecare zonă contribuind cu informații predictive distincte. Persoanele cu o diversitate microbiană orală mai mare prezintă un risc mai scăzut de cancer pulmonar, în timp ce bacterii specifice, precum Streptococcus, Veillonella și Fusobacterium, sunt constant îmbogățite în probele orale și ale căilor respiratorii de la pacienții cu cancer pulmonar. În intestin, o abundență mare de bacterii producătoare de butirat—inclusiv Fusicatenibacter, Butyricicoccus și Blautia—corelează cu o supraviețuire mai lungă, în timp ce genuri precum Ruminococcaceae UBA1819 prezic rezultate mai slabe.
Akkermansia muciniphila (AKK) a apărut ca un biomarker promițător: pacienții AKK-pozitivi prezintă rate de răspuns obiectiv semnificativ mai mari și o supraviețuire de 12 luni de 59% față de 35% în rândul pacienților AKK-negativi. Relația este notabilă prin forma sa în U inversat—abundența moderată a AKK este optimă, în timp ce nivelurile care depășesc 5% pot diminua paradoxal beneficiul. Microbiomul intratumoral prezintă o heterogenitate spațială remarcabilă, cu bacterii pro-inflamatorii grupate la marginile invazive alături de celule T CD8+ activate, în timp ce bacteriile immunosupresoare se asociază cu celulele T reglatorii și macrofagele M2 în nucleele tumorale.
Acizi grași cu lanț scurt, metaboliti ai triptofanului și acizi biliari au apărut ca biomarkeri funcționali care ar putea prezice rezultatele tratamentului mai precis decât compoziția taxonomică de sine stătătoare. „Microbiomul nu este doar un spectator pasiv în tratamentul cancerului—el modelează activ peisajul imunitar”, au declarat autorii. „Observăm că comunitățile bacteriene din intestinul unui pacient, căile respiratorii și chiar din interiorul tumorii pot oferi informații relevante despre probabilitatea de a beneficia de imunoterapie. Oportunitatea reală acum este de a merge dincolo de descrierea acestor asociații și de a începe dezvoltarea unor instrumente utile în practică clinică. Dar trebuie să fim prudenți—acestea sunt rețele ecologice complexe, iar noi abia începem să înțelegem care schimbări sunt cauze și care sunt efecte.”
Aceste descoperiri deschid multiple căi pentru traducerea clinică. Modelele predictive bazate pe microbiom au raportat o acuratețe de peste 80%, depășind performanța expresiei PD-L1 singure, iar integrarea mai multor site-uri corporale a îmbunătățit și mai mult performanța predictivă față de analiza pe un singur site. Colectarea non-invazivă prin probe de fecale sau salivă permite monitorizarea longitudinală, ceea ce ar putea facilita ajustările în timp real ale tratamentului.
Strategiile de intervenție—inclusiv suplimentarea cu probiotice, transplantul de microbiotă fecală (FMT), modificarea dietei și bacteriile inginerizate—sunt investigate activ pentru a crește eficiența imunoterapiei și a reduce evenimentele adverse legate de sistemul imunitar. FMT de la donatori care răspund la imunoterapie a arătat o promisiune deosebită, cu studii în curs de desfășurare care evaluează rolul său în cancerul pulmonar non-microcelular. Totuși, autorii subliniază că cele mai multe dovezi actuale rămân asociative decât cauzale, iar studii controlate randomizate riguroase sunt necesare înainte ca intervențiile bazate pe microbiom să poată fi adoptate pe scară largă în practica de rutină.
