Forma slăbită a Mpox a provocat epidemia globală din 2022
Un nou studiu realizat de Universitatea din Surrey arată că tulpina de Mpox responsabilă pentru epidemia din 2022 a fost o formă slăbită a virusului, ceea ce ar fi putut contribui la răspândirea sa rapidă.
Conform cercetărilor, virusul a acumulat mutații înainte de a se răspândi la nivel global. Aceste mutații, absente în formele actuale circulante ale virusului din anumite părți ale Africii, provoacă simptome mai puțin severe la pacienți, care, fără să știe, au putut răspândi virusul dincolo de granițe.
Mpox este o infecție virală care generează simptome asemănătoare gripei și conduce la apariția unei erupții cutanate cu vezicule. Virusul face parte din familia orthopoxvirus, care include și variola, eliminată în urmă cu peste 40 de ani prin programele de vaccinare. Dată fiind îngrijorarea în creștere legată de Mpox, Organizația Mondială a Sănătății a emis de două ori o alertă de urgență sanitară internațională (PHEIC), cel mai înalt nivel de alertă pentru un eveniment global de sănătate extraordinar.
Răspândirea focarelor de Mpox la nivel global devine tot mai frecventă și continuă să preocupe populațiile din regiunile afectate. Virusul a stabilit lanțuri de transmitere de la om la om, iar riscurile pe care le prezintă nu pot fi subestimate.
Deși un vaccin este acum disponibil, problemele din lanțul de aprovizionare rămân, iar asigurarea vaccinării celor mai expuși este adesea o provocare logistică. Cea mai bună apărare este să ne dotăm cu cât mai multe informații despre virus și despre modul în care acesta evoluează.
Cercetarea, condusă de profesorul Maluquer de Motes, a analizat tulpina de Mpox (Clade IIB, lineage B.1) care a infectat peste 100.000 de oameni în 120 de țări în 2022, comparând-o cu o formă ancestrală a virusului (Clade IIB lineage A.1) din care derivă.
Oamenii de știință au constatat că variația genetică dintre cele două virusuri era minimă, cu doar 46 de nucleotide diferite între cele două, dintr-un total de 197.000 de nucleotide, ceea ce a dus la o tulpină din 2022 mai puțin severă decât lineage A.1. Această tulpină a arătat o capacitate redusă de a se răspândi între celule și a avut abilitatea de a evita răspunsul imun al organismului. Analiza suplimentară a arătat că tulpina din 2022 a indus niveluri mai ridicate ale proteinei IFNB, o proteină care acționează ca o apărare de primă linie a organismului împotriva virusurilor și a arătat o capacitate redusă de a suprima semnalele proteinelor responsabile cu reducerea inflamației.
Prin examinarea impactului virusului pe modele murine, oamenii de știință au descoperit că tulpina din 2022 era mai puțin agresivă pentru sănătatea generală a șoarecilor, care au limitat mai eficient răspândirea virusului și au avut o rată de supraviețuire crescută după expunerea la această tulpină comparativ cu lineage A.1.
Oamenii de știință au constatat că mutațiile nu au fost cauzate de erori de replicare a virusului, ci de enzimele din organismul uman, cunoscute sub numele de APOBEC3. Pe măsură ce virusul a circulat printre oameni, enzimele au introdus mutații care au slăbit virusul. Aceștia teoretizează că aceste mutații ar fi putut ajuta virusul să se răspândească la nivel global, deoarece o formă slăbită a virusului a permis pacienților să continue cu viața de zi cu zi, să interacționeze cu alții și să răspândească virusul fără să știe.
Profesorul Maluquer de Motes a adăugat: „Am fost foarte norocoși că epidemia din 2022 de Mpox a conținut tulpina mutată a virusului, pe care am constatat că este mai puțin severă decât strămoșii săi. Răspândirea rapidă a virusului peste granițe și între oameni expune pericolele Mpox și modul în care nu suntem încă complet pregătiți să facem față unei noi epidemii de infecție virală.”
„Comparativ cu alte virusuri, compoziția genetică a Mpox este uriașă. De obicei, o diferență de 46 de nucleotide nu ar justifica o astfel de schimbare în comportamentul unui virus, însă acest lucru nu este valabil în cazul Mpox. Acest lucru ne arată complexitatea acestui virus și că vigilența mondială trebuie să rămână.”
Studiul a fost publicat în Nature Communications.
