Cercetătorii identifică efectele Ozempic asupra procesului de îmbătrânire
Semaglutida, ingredientul activ din medicamentele populare GLP-1 precum Ozempic și Wegovy, ar putea avea efecte mai profunde decât simpla suprimare a apetitului și îmbunătățirea nivelului de zahăr din sânge.
Un studiu finanțat de National Institutes of Health (NIH) a evidențiat că acest medicament a redus mai multe efecte dăunătoare ale îmbătrânirii și a prelungit durata de viață a șoarecilor vârstnici și sănătoși.
Cercetătorii de la Universitatea din California, Berkeley, au comparat semaglutida direct cu restricția calorică, una dintre cele mai cunoscute intervenții pentru extinderea duratei de viață în rândul animalelor de laborator. Medicamentul a reprodus multe dintre efectele anti-îmbătrânire ale consumului redus de alimente, dar în câteva domenii importante, s-a demonstrat că depășește aceste efecte.
Aceste descoperiri sugerează o posibilitate interesantă: medicamentele GLP-1 ar putea influența procesul de îmbătrânire în sine. Studii anterioare pe animale au arătat că aceste medicamente pot întârzia apariția mai multor boli legate de vârstă. Dacă semaglutida acționează asupra mecanismelor biologice care determină îmbătrânirea, aceasta ar putea explica de ce tratamentele GLP-1 au arătat beneficii într-o gamă atât de largă de condiții de sănătate.
„Cele mai multe boli cronice sunt profund înrădăcinate în procesul de îmbătrânire. Dacă agonistii GLP-1 încetinesc acest proces, atunci o gamă largă de beneficii clinice este exact ceea ce ne-am aștepta să vedem”, a spus Rafael de Cabo, Ph.D.
Un alt experiment a vizat efectele semaglutidei asupra șoarecilor vârstnici. O echipă de cercetare condusă de Danica Chen, Ph.D., a administrat medicamentul unor șoareci femele de 20 de luni timp de trei luni. Comparativ cu șoarecii netratați, animalele care au primit semaglutidă au prezentat o funcție musculară și cognitivă mai bună.
Activitatea genică a relevat, de asemenea, îmbunătățiri în mai multe caracteristici biologice asociate cu îmbătrânirea, inclusiv o inflamație redusă și o capacitate mai bună de reparare și regenerare a țesuturilor. Rezultatele privind durata de viață au fost deosebit de remarcabile: într-un grup separat tratat cu semaglutidă până la deces, durata medie de viață a fost cu aproape 100 de zile mai lungă decât a șoarecilor netratați.
Cercetătorii s-au întrebat dacă efectele aparent anti-îmbătrânire ale semaglutidei se datorau, de fapt, consumului mai redus de calorii. Pentru a testa această ipoteză, au comparat direct semaglutida cu restricția calorică. Timp de cinci luni, un grup de șoareci femele de 20 de luni a primit semaglutidă, în timp ce alt grup a fost plasat pe o dietă restricționată cu 24% calorii, adaptată pentru a se potrivi cu ce mâncau șoarecii tratați.
Cele două metode au produs multe efecte similare, iar majoritatea măsurătorilor fiziologice au rămas stabile. Totuși, semaglutida s-a evidențiat în mai multe domenii. Șoarecii care au primit medicamentul au arătat îmbunătățiri în comportamentul explorator, memoria spațială și menținerea nivelului de zahăr din sânge. Rata lor metabolică a rămas în mare parte neschimbată, în timp ce metabolismul a încetinit în cazul animalelor cu dietă restricționată caloric.
Aceste diferențe sugerează că semaglutida ar putea acționa pe o cale biologică independentă de restricția calorică. „Descoperirea acestei potențiale căi și beneficiile care ar putea decurge din ea reprezintă o direcție importantă pentru cercetările viitoare în dezvoltarea intervențiilor care să îmbunătățească longevitatea”, a spus Chen.
Deși aceste descoperiri ar putea deschide noi direcții în cercetarea longevității, ele nu demonstrează că Ozempic, Wegovy sau alte medicamente GLP-1 pot extinde durata de viață umană. Cercetările clinice suplimentare vor fi necesare pentru a determina dacă efectele observate la șoareci se traduc în oameni.
Chen a menționat că studiile clinice viitoare ar putea investiga aceste medicamente la adulții vârstnici sănătoși. Dacă cercetătorii vor găsi eventual beneficii similare la persoanele fără obezitate sau diabet, aplicațiile potențiale ale tratamentelor GLP-1 ar putea deveni considerabil mai diverse.
