Consumul de grăsimi înaintea carbohidraților scade glicemia după masă
În gestionarea diabetului, creșterea postprandială a nivelului de glucoză reprezintă un obiectiv terapeutic important.
Studii clinice existente sugerează că consumul de legume, proteine sau grăsimi înainte de carbohidrați poate modera o creștere a glucozei din sânge după masă, evidențiind potențialul secvențierii meselor ca o strategie dietetică simplă și sustenabilă.
Cercetătorii au atribuit adesea beneficiile acestei strategii unei goliri gastrice mai lente și unei secreții mai mari de hormoni incretini, precum GLP-1, care scad nivelul de glucoză din sânge. Totuși, rolurile hormonilor intestinali și pancreatici, precum și ale căilor neurale în acest proces, au rămas mai puțin înțelese. Acest aspect a motivat o echipă internațională de cercetători să investigheze cum influențează momentul consumului de grăsimi nivelurile de glucoză, secreția hormonală și golirea gastrică.
Echipa a fost interesată de abordări dietetice practice, sustenabile în viața de zi cu zi. Secvențierea meselor este atractivă deoarece implică doar modificarea modului în care se consumă o masă, fără a necesita evitarea unor grupuri alimentare întregi.
În cadrul cercetării, cercetătorii au folosit șoareci, care au fost mai întâi supuși unei perioade de post de peste noapte. Șoarecii au fost împărțiți în trei grupuri: unul a primit apă urmată de glucoză, altul ulei de măsline urmat de glucoză după 15 minute, iar ultimul grup a primit glucoză urmată de ulei de măsline după aceleași 15 minute. După hrănirea șoarecilor, cercetătorii au măsurat nivelurile de glucoză din sânge, insulină plasmatică, glucagon, GIP și GLP-1. De asemenea, au administrat acetaminofen șoarecilor pentru a estima golirea gastrică, măsurând nivelurile de acetaminofen din sânge după administrarea pe cale orală.
Experimentele au fost repetate pe alte grupuri de șoareci, inclusiv pe cei cu diabet de tip 2 și pe cei lipsiți de receptorul GLP-1. Experimente suplimentare au implicat inhibarea semnalizării glucagonului sau GLP-1, ligarea nervului vag bilateral subdiafragmatic și testarea altor grăsimi dietetice pentru a confirma că reacțiile nu erau specifice uleiului de măsline.
Rezultatele au arătat că administrarea uleiului de măsline înainte de glucoză a redus o creștere timpurie a nivelului de glucoză din sânge și a încetinit golirea gastrică. Consumul de grăsimi înainte de glucoză a crescut, de asemenea, secreția timpurie de glucagon, GIP și GLP-1, iar toate aceste efecte benefice au fost păstrate și la șoarecii cu diabet de tip 2 și deficiență severă de insulină.
Cercetătorii au observat că inhibarea semnalizării glucagonului sau GLP-1 singular nu a diminuat efectul de scădere a glucozei indus de uleiul de măsline, în timp ce inhibarea combinată a avut un efect semnificativ. De asemenea, semnalizarea glucagonului, cunoscută în special pentru creșterea nivelului de glucoză, contribuie și ea la răspunsul de scădere a glucozei în urma consumului de ulei de măsline. Experimentele cu ligarea nervului vag au sugerat, de asemenea, că căile vagale contribuie la aceste răspunsuri.
Prin furnizarea unei explicații fiziologice pentru influența ordinii nutrienților asupra nivelurilor de glucoză postprandiale, acest studiu întărește raționamentul pentru testarea strategiilor practice de secvențiere a meselor la persoanele cu și fără diabet.
„Constatările noastre sugerează că ordinea în care nutrienții ajung în intestin poate activa un răspuns coordonat hormon-nerve care modifică viteza cu care stomacul livrează glucoza în intestin”, afirmă Yabe.
