Îmbăierea în apă rece poate îmbunătăți starea de spirit, dar dovezile sunt limitate
Expunerea la frig ca potențial remediu pentru sănătatea mintală a câștigat popularitate semnificativă în ultimii ani, în parte datorită susținerii largi pe platformele de socializare, în comunitățile de wellness și pe podcast-uri de renume.
Expunerea la frig este din ce în ce mai promovată ca o modalitate de a reduce simptomele depresiei, anxietății și altor provocări de sănătate mintală prin efectele sale asupra sistemelor de activare fiziologică, inclusiv sistemul nervos simpatic (SNS) și axa hipotalamo-hipofizo-suprarenală (HPA).
Cu toate acestea, dovezile existente care susțin expunerea la frig ca intervenție pentru sănătatea mintală provin în mare parte din studii observaționale și rapoarte de caz, care sunt limitate metodologic prin dimensiuni mici ale eșantionului, lipsa grupurilor de control adecvate, dependența de date auto-raportate și ajustarea insuficientă pentru posibilele confuzii.
Pe măsură ce popularitatea expunerii la frig pentru bunăstarea mintală crește, devine important ca clinicienii și cercetătorii să aibă cunoștințe adecvate despre baza de dovezi existentă pentru această practică.
Articolul de revizuire a avut ca scop evaluarea critică a beneficiilor raportate asupra sănătății mintale ale expunerii la frig și descrierea mecanismelor fiziologice potențiale care stau la baza acestor efecte.
În ceea ce privește efectele asupra sănătății mintale, doar trei studii au fost realizate pentru a investiga efectul expunerii pasive la frig asupra schimbărilor acute de dispoziție la indivizi sănătoși. Aceste studii au raportat asocieri între imersia de scurtă durată în apă rece și îmbunătățirea stării de spirit, creșterea vigorii, reducerea tensiunii, creșterea afectului pozitiv și reducerea afectului negativ. Studiile au implicat doar 16–42 de participanți, au folosit protocoale de expunere variate și nu au avut condiții de control active.
De asemenea, au fost realizate trei studii controlate randomizate pentru a examina intervențiile bazate pe frig în populații clinice cu depresie sau tulburări afective asociate. În două dintre studii, crioterapia totală (expunerea la aer extrem de rece) a fost asociată cu reducerea simptomelor depresive atunci când a fost adăugată la tratamentele în curs, dar studiile aveau limitări importante, iar unele beneficii nu au fost menținute.
Al treilea studiu a comparat dușurile reci cu tehnica de respirație Wim Hof, popularizată de susținătorul expunerii la frig Wim Hof, cu dușurile calde și respirația lentă la 78 de femei cu simptome depresive. După trei săptămâni, simptomele de depresie și anxietate au scăzut cu aproximativ 20–30% în ambele grupuri, fără diferențe semnificative între ele. Studiul a combinat dușurile reci cu exerciții de respirație, astfel încât efectele expunerii la frig nu au putut fi izolate.
Expunerea la frig declanșează o reacție fiziologică complexă, adesea denumită „reacția de șoc la frig”. Această reacție se caracterizează prin activarea rapidă a SNS și a axei HPA pentru a pregăti organismul pentru cerințele fizice imediate.
Reacția de șoc la frig este inițiată prin activarea termoreceptorilor din piele care detectează schimbările rapide de temperatură. Acești receptori trimit semnale către nucleele centrale de termoreglare din hipotalamus, care la rândul său activează SNS și declanșează eliberarea catecolaminelor epinefrină și norepinefrină. Hipotalamusul activează simultan axa HPA pentru a crește secreția de cortizol.
Aceste modificări hormonale declanșează o serie de răspunsuri adaptive, inclusiv vasoreglarea periferică, cu vasoconstricție urmată de vasodilatație superficială, creșterea frecvenței cardiace și respiratorii, precum și alertarea crescută, care împreună ajută la menținerea temperaturii corpului și induc comportamente de supraviețuire.
În paralel cu aceste mecanisme, expunerea la frig ca stresor extern declanșează răspunsuri emoționale, atenționale și comportamentale prin regiunile specifice ale creierului, influențând percepția stresului, strategiile de coping și experiența subiectivă a disconfortului.
Inputul senzorial de la bază începe atunci când termoreceptorii periferici (TRPM8/TRPA1) detectează schimbări rapide în temperatura pielii și transmit semnale către hipotalamus. Aceasta inițiază activarea sistemului nervos simpatic și a axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale, stimulând eliberarea norepinefrinei și epinefrinei din medula suprarenală, și cortizol din cortexul suprarenal. În același timp, evaluarea cognitivă din partea de sus implică regiuni ale creierului, cum ar fi cortexul prefrontal (PFC), cortexul cingulat anterior (ACC), insula și amigdala. Aceste regiuni mediază răspunsurile emoționale, atenționale și comportamentale la stresul provocat de frig, modulând experiența subiectivă a expunerii la frig. Răspunsul de la bază este indicat prin linii roșii; răspunsul din partea de sus este indicat prin linii albastre. Liniile punctate indică mecanisme teoretice.
Printre diferitele catecolamine, norepinefrina prezintă cea mai mare creștere susținută după expunerea la frig, făcându-o un mediator cheie al efectelor fiziologice și posibilele efecte neurologice.
Bara de sânge previne transportul direct al norepinefrinei plasmatice în creier, dar căile indirecte ar putea lega creșterile de norepinefrină periferică de activitatea catecolaminelor centrale.
Nivelurile de norepinefrină din creier sunt reglementate puternic de activitatea locus coeruleus (LC), care poate fi modulată de semnalele baroreceptoare periferice și de hormonul eliberator de corticotropină (CRH) în timpul stresului acut. Deoarece expunerea la frig activează atât SNS, cât și semnalele de stres, este posibil ca creșterea norepinefrinei periferice indusă de frig să paraleleze transmiterea crescută a norepinefrinei centrale prin inducerea activității LC.
Sistemul LC-norepinefrină reglează activarea și procesarea amenințărilor, iar activarea controlată repetată a acestui sistem prin expunerea la frig poate duce la adaptarea la stres care reduce hiperreactivitatea în timp, un mecanism cu implicații potențiale pentru reglementarea stării de spirit și a anxietății.
Dereglementarea catecolaminelor, cum ar fi norepinefrina și dopamina, a fost legată de patofiziologia depresiei, anxietății, tulburării de stres post-traumatic și a tulburării de hiperactivitate cu deficit de atenție. Mai multe medicamente utilizate pentru tratarea acestor tulburări vizează sistemele de catecolamine pentru a îmbunătăți simptomele.
Aceste observații promițătoare subliniază necesitatea unor cercetări viitoare pentru a determina dacă expunerea acută la frig crește în mod fiabil transmiterea catecolaminelor centrale la oameni și dacă aceste efecte au relevanță clinică pentru tulburările psihiatrice.
Expunerea acută la frig determină o cre
