Întârzieri în îngrijirea pacienților din Anglia, conform datelor BMJ
Aproape jumătate dintre consiliile de sănătate din Anglia amână deliberat îngrijirea pacienților, impunând timpi minimi de așteptare pentru a gestiona cererea și a controla costurile, conform datelor publicate astăzi de The BMJ.
Un total de 17 din cele 36 de Consilii de Îngrijire Integrată (ICB), responsabile pentru planificarea serviciilor de sănătate pentru populația locală, au introdus timpi minimi de așteptare cuprinse între 12 și 16 săptămâni pentru proceduri precum intervențiile chirurgicale la șold, genunchi și pentru cataractă.
Royal College of Surgeons (RCS) și-a exprimat îngrijorarea cu privire la amploarea acestor măsuri, care pot prelungi durerea pacienților, în timp ce Royal College of General Practitioners (RCGP) a afirmat că aceste așteptări sunt „dificil de justificat”.
The BMJ a trimis cereri de informații în temeiul legislației privind libertatea de informație tuturor celor 36 de ICB-uri din Anglia. Aproape toate consiliile au răspuns, având o rată de răspuns de 97%.
Dintre acestea, 17 (49%) au confirmat că au impus o formă de așteptare minimă. Alte 17 ICB-uri au declarat că nu au un timp minim de așteptare, iar unul – NHS North East London – nu a putut oferi o informație clară.
Printre ICB-urile care au impus timpi minimi de așteptare, două – Shropshire, Telford și Wrekin și West Yorkshire – au introdus o așteptare minimă de 16 săptămâni pentru toate procedurile de rutină.
Experții avertizează că impunerea unor timpi de așteptare de 16 săptămâni riscă să încalce standardul constituțional al NHS de 18 săptămâni pentru referirea la tratament, țintă care nu a fost atinsă la nivel național din februarie 2016.
Răspunsurile arată că ICB-urile cu politici în vigoare includ South East London, care a introdus o așteptare minimă de 16 săptămâni pentru tratamentele de cataractă, și Humber și North Yorkshire, care au impus o „presupunere de planificare” de 16 săptămâni, în cadrul căreia furnizorii NHS și independenți se așteaptă ca pacienții să aștepte în medie 16 săptămâni.
North East și North Cumbria au impus o similară „presupunere de planificare” care preconizează că pacienții vor aștepta în medie 15 săptămâni pentru toate procedurile elective. Alte șase ICB-uri (Birmingham și Solihull, Black Country, Coventry și Warwickshire, Devon, Hereford și Worcestershire și Somerset) au un timp minim de așteptare de 14 săptămâni pentru toate procedurile elective.
Între timp, Leicester, Leicestershire și Rutland au un timp minim de așteptare de 14 săptămâni pentru ortopedie și oftalmologie, Thames Valley are un timp minim de 14 săptămâni pentru cataracte, iar Dorset are un timp minim de așteptare de 14 săptămâni pentru furnizorii chirurgicali independenți de îngrijire NHS.
Unele ICB-uri au declarat pentru The BMJ că aceste măsuri le permit să utilizeze cel mai bine resursele financiare și să asigure un tratament corect pentru pacienți.
Reacționând la date, președintele RCS England a spus: „Recunoaștem presiunile financiare și de capacitate semnificative cu care se confruntă NHS, dar timpii minimi de așteptare riscă să însemne că pacienții care sunt pregătiți clinic pentru tratament sunt în mod deliberat lăsați să aștepte.”
El a adăugat: „Pentru pacienți, acest lucru poate însemna că trăiesc cu durere, cu mobilitate redusă, experimentând anxietate mai mult timp, precum și fiind incapabili să lucreze sau să își desfășoare activitățile normale. Există, de asemenea, riscul ca starea unui pacient să se deterioreze în timp ce așteaptă, schimbând astfel nevoile și prioritatea clinică pentru tratament.”
Președintele RCGP a afirmat că timpii minimi de așteptare „sunt dificil de justificat, în special acolo unde pacienții ar putea fi tratați mai devreme.”
De asemenea, a adăugat: „Într-un moment în care NHS încearcă să reducă timpii de așteptare, ar trebui să facem tot posibilul pentru a ne asigura că pacienții pot obține îngrijirea de care au nevoie fără întârzieri inutile.”
Sally Gainsbury, analist senior de politici la think-tank-ul Nuffield Trust, a declarat pentru The BMJ: „Limitarea activității printr-un timp minim de așteptare poate fi un răspuns echitabil și rațional pentru a asigura o distribuție uniformă a bugetului în întreaga populație.” Totuși, a adăugat: „Sunt îngrijorată că nu există claritate cu privire la modul de a face acest lucru într-un mod corect.”
Comentând utilizarea timpurilor minime de așteptare, un purtător de cuvânt al NHS a spus: „În timp ce politicile de așteptare comandate ajută NHS să facă cea mai bună utilizare a serviciilor, personalului și bugetelor sale – toți pacienții sunt văzuți în ordinea nevoilor clinice.”
El a adăugat: „Recunoaștem că orice așteptare pentru tratament poate fi dificilă pentru pacienți și nu ne-am aștepta ca vreo organizație să comande așteptări care riscă să încalce standardele constituției NHS, care stabilesc o așteptare maximă de 18 săptămâni pentru tratamente elective.”
