Majoritatea adulților cu obezitate nu au îndeplinit criteriile alimentare în SUA
Gândurile persistente despre mâncare sunt din ce în ce mai recunoscute ca o experiență psihologică, dar cercetătorii se confruntă în continuare cu întrebări legate de modul de măsurare a acestora și de semnificația lor pentru sănătate.
Un studiu recent aflat în revizuire la International Journal of Obesity estimează că între 4% și 9,5% dintre adulții din SUA care nu iau în prezent medicamente GLP-1 au îndeplinit criteriile pentru „zgomot alimentar”. Obezitatea este o afecțiune complexă care afectează aproximativ 40% din populația adultă din SUA. Utilizarea agonistilor receptorului de peptide 1 asemănătoare glucagonului (GLP-1RAs), care reduc greutatea, apetitul și aportul alimentar, a adus în atenție o experiență puțin recunoscută: zgomotul alimentar.
Acesta a fost definit recent ca fiind gânduri persistente legate de mâncare, pe care oamenii le percep ca fiind disforice sau nedorite și care pot provoca daune fizice, mentale sau sociale. Zgomotul alimentar a fost inițial identificat prin raportările pacienților referitoare la o reducere semnificativă a gândurilor legate de mâncare după inițierea tratamentului cu GLP-1RA. Aceste raportări sugerează că zgomotul alimentar ar putea fi o experiență familiară, dar puțin înțeleasă, pentru unii oameni cu obezitate. Cu toate acestea, cercetarea empirică pe această temă este limitată.
Cercetătorii de la Universitatea Drexel și Universitatea din California, Irvine, au folosit datele din NORC AmeriSpeak Panel, un eșantion reprezentativ la nivel național. Participanții au completat un sondaj de bază și au fost invitați să completeze sondaje suplimentare. Analiza s-a bazat pe valul de toamnă (august-octombrie) din 2025, care a inclus măsuri de zgomot alimentar și alte variabile relevante. Participanții care utilizau în prezent GLP-1RAs au fost excluși.
Un chestionar cu cinci itemi, denumit Chestionarul de Zgomot Alimentar (FNQ), a fost administrat pentru a evalua zgomotul alimentar experimentat în ultimele două săptămâni. Acesta a evaluat gândurile persistente legate de mâncare, interferența acestora cu activitățile zilnice, timpul petrecut gândindu-se la ele, lipsa de control asupra lor și efectele negative. Răspunsurile au fost evaluate pe o scară Likert. Cercetătorii au calculat un scor de zgomot alimentar prin medierea răspunsurilor la cei cinci itemi, scoruri mai mari indicând un zgomot alimentar mai mare.
Variabilele sociodemografice analizate au inclus sexul, vârsta, etnia/rasă, educația și venitul gospodăriei. Statutul ponderal (ex: subponderal, normal, supraponderal sau obezitate) a fost determinat pe baza indicelui de masă corporală (IMC), un indicator imperfect al adipozității. Eșantionul studiului a fost împărțit în două sub-eșantioane aproximativ egale, iar greutățile de sondaj au fost păstrate pentru participanți. Cercetătorii au folosit un grup pentru a explora modul în care cei cinci itemi FNQ se corelează între ei și pe celălalt pentru a testa structura rezultată.
Definirea susținerii zgomotului alimentar s-a făcut pe baza a trei criterii: un scor mediu FNQ de cel puțin 4; acordul sau acordul puternic cu cel puțin 3 din cele 5 itemi; sau același răspuns la cel puțin 4 itemi. Estimările zgomotului alimentar au fost comparate între participanții cu și fără obezitate folosind fiecare definiție. Regresia ponderată a sondajului a examinat asocierile între caracteristicile demografice și zgomotul alimentar.
Studiul a inclus 3.646 de participanți, dintre care femeile reprezentau 53,9% din eșantionul ponderat. Aproximativ 40,8% dintre participanți au fost clasificați ca având obezitate, 30,6% ca supraponderali, 26,9% ca având greutate normală și 1,7% ca fiind subponderali. Susținerea itemilor FNQ a variat între 6% și 15%. Cei cinci itemi FNQ par să măsoare o experiență comună subiacente, explicând aproximativ 80% din variație. O a doua analiză a susținut în general această constatare, dar o măsură a indicat că modelul se potrivește mai puțin strâns decât era de așteptat. Proporția celor care îndeplinesc criteriile pentru zgomot alimentar a variat în funcție de definiție.
Aproximativ 9,5% dintre adulți au îndeplinit criteriile utilizând definiția cea mai puțin stringentă, care cerea cel puțin trei itemi evaluați cu „De acord” sau „Foarte de acord”. Această estimare a scăzut la 6,1% atunci când s-a cerut acordul pentru cel puțin patru itemi și a ajuns la aproximativ 4% atunci când un scor mediu de ≥ patru a fost cerut pentru toți itemii. Printre adulții cu obezitate, estimările au variat între 6% și 13,7%, în funcție de definiție.
Participanții cu vârste cuprinse între 18 și 59 de ani au avut scoruri mai mari de zgomot alimentar decât cei de 60 de ani și peste. Înainte de ajustarea pentru IMC, educația mai scăzută a fost asociată cu scoruri mai mari de zgomot alimentar, absolvenții de liceu având scoruri mai mari decât absolvenții de universitate. Asocierea educației nu a fost consistentă după ajustarea statutului ponderal. Bărbații au avut scoruri mai mici decât femeile. În analizele ajustate pentru statutul ponderal, persoanele cu supraponderalitate sau obezitate au avut scoruri mai mari de zgomot alimentar decât cei cu greutate normală.
Studiul oferă estimări preliminare ale susținerii zgomotului alimentar în rândul adulților din SUA care nu iau în prezent medicamente GLP-1. O proporție mai mare de adulți cu obezitate a îndeplinit criteriile, dar majoritatea nu au îndeplinit; scorurile de zgomot alimentar au fost mai mari în rândul persoanelor mai tinere și al femeilor și au crescut progresiv în funcție de categoriile de greutate definite prin IMC. Estimările rămân preliminare, deoarece nu există un prag clinic validat pentru zgomotul alimentar. Designul transversal nu poate stabili dacă zgomotul alimentar contribuie la obezitate. Sunt necesare studii suplimentare pentru a evalua relevanța clinică și mecanismele acestuia, precum și pentru a determina dacă este distinct de poftele alimentare și de preocuparea excesivă față de mâncare.
