Modificările astrocytelor ar putea explica impactul stresului asupra sănătății mintale
Un nou studiu realizat de cercetătorii de la UCLA Health a identificat un tip specific de celulă cerebrală și o structură microscopică de pe suprafața acesteia care se modifică atunci când organismul este supus stresului, ceea ce ar putea ajuta la explicarea motivului pentru care stresul poate duce la anxietate și depresie.
Studiul, publicat în revista Nature, s-a concentrat asupra astrocytelor, celule de suport cu forme ramificate din creier, cunoscute și sub denumirea de celule gliale, care au primit de obicei mult mai puțină atenție decât neuronii în cercetările legate de stres. Echipa a descoperit că astrocytele din amygdala, regiunea creierului responsabilă cu frica și emoțiile, suferă modificări măsurabile în timpul stresului. O schimbare notabilă este scurtarea cilului primar al celulelor, o proiecție asemănătoare unei antene care ajută celulele să perceapă și să răspundă la mediu.
„Până acum, ne-am concentrat în principal asupra stresului și tulburărilor de dispoziție în termeni de semnale transmise de neuroni între ei”, a declarat co-autorul studiului Sara Gutierrez Pelaz, cercetător postdoctoral pentru profesorul de fiziologie și neurobiologie Baljit Khakh de la David Geffen School of Medicine de la UCLA. „Descoperirile noastre arată că un alt tip de celulă cerebrală și o structură de pe acea celulă, despre care majoritatea oamenilor nu au auzit, joacă, de asemenea, un rol în modul în care creierul răspunde la stres.”
Folosind modele de șoareci supuși stresului cronic, cercetătorii au observat că astrocytele din amygdala au prezentat modificări ale genelor și proteinelor, unele dintre acestea fiind legate de funcția cilului primar, împreună cu ciluri fizic mai scurte. Cercetătorii au reabilitat cilurile prin două abordări diferite: o tehnică de laborator care activează sau dezactivează anumite receptori pe astrocyte și un medicament care vizează un receptor numit S1PR1. Studiul a constatat că aceste tratamente au inversat multe dintre modificările moleculare și au îmbunătățit unele comportamente legate de stres la șoareci, inclusiv semne de anxietate și un interes redus pentru activitățile de obicei plăcute.
Este important de menționat că receptorul S1PR1 se găsește și în țesutul uman al amygdalei, fiind deja ținta unui medicament aprobat de FDA pentru scleroză multiplă, numit ponesimod. Când cercetătorii au administrat acest medicament șoarecilor stresați, s-au observat îmbunătățiri similare, sugerând o posibilă cale de testare a abordării pe oameni.
„Pentru că receptorul implicat este deja vizat de un medicament aprobat, acest lucru ne oferă un punct de plecare realist pentru explorarea unor noi abordări terapeutice potențiale, în loc să pornim de la zero”, a afirmat Baljit Khakh, autorul senior al studiului.
Cercetătorii au analizat și activitatea genelor în țesutul cerebral provenit de la persoane cu tulburare depresivă majoră, tulburare bipolară și tulburări legate de psihoză. Au constatat că genele legate de cilie în astrocyte erau afectate și în acele condiții, consolidând constatările din studiul pe șoareci.
Condițiile legate de stres, cum ar fi anxietatea și depresia, afectează o mare parte a populației, iar tratamentele actuale nu funcționează pentru toată lumea. Prin identificarea unei structuri celulare specifice care se modifică în urma stresului și care poate fi restaurată, studiul oferă o nouă direcție pentru dezvoltarea tratamentelor, concentrându-se pe celulele gliale în loc de neuroni.
Aceste constatări sunt la un stadiu incipient și se bazează pe modele animale. Este necesară o cercetare suplimentară pentru a determina dacă vizează cilile primare ale astrocytelor ar putea deveni o strategie de tratament viabilă pentru oameni.
