O celulă imună retinală ar putea deschide calea pentru tratamentele uveitei
În cadrul unui studiu dedicat înțelegerii moleculelor și mecanismelor care reglează migrarea transendotelială în diferite paturi vasculare ale organismului, cercetătorii s-au concentrat asupra vaselor de sânge ale retinei, parte a barierei hematoencefalice.
Migrarea transendotelială reprezintă procesul prin care celulele albe din sânge părăsesc circulația și ajung în țesut pentru a atinge locurile de inflamație. Cercetătorii au descoperit că celulele albe din sânge traversează bariera hemato-retiniană prin același mecanism utilizat în restul corpului. Această cercetare, publicată în The American Journal of Pathology de către Elsevier, oferă noi perspective asupra modului în care se dezvoltă inflamația oculară și ar putea conduce la opțiuni de tratament mai bine direcționate.
În Statele Unite, uveita infecțioasă (inflamația oculară) afectează 19 din 100.000 de persoane pe an. În regiunile cu resurse limitate, povara este semnificativ mai mare, infecția reprezentând aproximativ 30% până la 60% din cazurile de uveită. Uveita infecțioasă poate dura între patru și șase săptămâni pentru a se rezolva atunci când este tratată. Aceasta rareori se vindecă de la sine și poate deveni adesea o afecțiune cronică, recurentă.
În prezent, tratamentele pentru uveită includ corticosteroizi și medicamente antiinfecțioase cu spectru larg, dar acestea sunt limitate de efectele secundare și complicațiile sistemice. O mai bună înțelegere a mecanismelor fundamentale ale uveitei infecțioase ar putea conduce la terapii mai eficiente, ceea ce este deosebit de important în regiunile subdezvoltate ale lumii.
Cercetătorii, folosind histologia și citometria de flux, au caracterizat modul în care, când și unde celulele albe din sânge pătrund în ochi după inducerea uveitei acute la șoareci prin injectarea endotoxinei bacteriene în vitros, pentru a imita infecția. În conformitate cu cercetările anterioare, s-a constatat că neutrofilele acționează ca primii răspunsători în stadiile inițiale ale inflamației și contribuie la recrutarea unei a doua onade de celule albe din sânge numite monocite. După 48 de ore, neutrofilele erau aproape absente în retină. Monocitele s-au dezvoltat apoi în macrofage, care au rămas în retină timp de cel puțin 72 de ore.
Când cercetătorii au eliminat selectiv neutrofilele din sânge, acest lucru a condus paradoxal la o creștere a numărului de monocite care pătrundeau în retină, sugerând că prezența neutrofilelor cumva limita recrutarea acestora. Dr. Muller a menționat: „Începem să ne dăm seama că neutrofilele care intră într-un loc de inflamație secretă, de asemenea, mediatori prorezolutivi care ajută la limitarea inflamației și la promovarea recuperării. Este foarte posibil ca, în absența acestor mediatori, să fi existat mai puține molecule antiinflamatorii pentru a ‘frâna’ recrutarea monocitelor.”
Studiul demonstrează pentru prima dată că poarta care permite transmigrarea leucocitelor din vasele de sânge în țesutul retinian este dependentă de molecula de adeziune a celulelor endoteliale plachetare (PECAM) – același traseu întâlnit în circulația sistemică a restului corpului. Atunci când șoarecii au fost tratați cu un anticorp monoclonal blocant împotriva PECAM, numărul neutrofilelor, celulelor T și monocitelor care pătrundeau în retină a fost semnificativ redus. În loc să epuizeze complet neutrofilele și să îndepărteze proprietățile lor prorezolutive, țintirea PECAM a controlat traficul celulelor albe și a tradus în rezultate clinice îmbunătățite în acest model de uveită.
„Descoperirile noastre arată că, în ciuda mediului său unic și extrem de protejat, retina se bazează pe același mecanism dependent de PECAM pentru a gestiona traficul celulelor imune”, a concluzionat un alt cercetător. „Epuizarea neutrofilelor nu ar fi niciodată o strategie sigură pentru a trata o boală nonvitală. Prin urmare, ne-am concentrat asupra dezvoltării unui model terapeutic relevant. Înțelegerea moleculelor și mecanismelor care reglează această migrare celulară este un prim pas crucial în dezvoltarea opțiunilor de tratament țintite pentru uveită.”
