O noapte călduroasă afectează somnul, anxietatea și nivelurile de stres
O expunere controlată la căldură a crescut anxietatea pe termen scurt la tineri, în timp ce căldura nocturnă a perturbat somnul și a afectat o gamă mai largă de markeri biologici legați de stres și sănătatea creierului.
Un nou studiu publicat în revista Environment and Health arată că expunerea la căldură atât pe timpul zilei, cât și pe timpul nopții a crescut nivelurile de anxietate de stat în rândul studenților, expunerea nocturnă fiind asociată cu o gamă mai largă de modificări biologice.
Creșterea temperaturilor nocturne poate prezenta riscuri pentru sănătate. Schimbările climatice cauzate de încălzirea globală au crescut semnificativ frecvența, durata și intensitatea valurilor de căldură extreme la nivel mondial. Acest lucru este alarmant, deoarece căldura reprezintă un factor de risc ambiental major care afectează atât sănătatea fizică, cât și pe cea mentală.
Unul dintre cele mai evidente efecte ale schimbărilor climatice este că temperaturile nocturne cresc mai rapid decât cele diurne în multe regiuni. Expunerea la căldură pe timpul nopții reduce capacitatea corpului de a elibera căldură, ceea ce poate perturba ciclurile normale de somn și procesele de recuperare, având efecte asupra sănătății umane.
Deși există dovezi observaționale care leagă expunerea la căldură de efecte adverse asupra sănătății, dovezile experimentale privind procesele biologice potențiale care stau la baza acestei asocieri sunt în mare parte insuficiente. Pentru a aborda această lacună în literatură, cercetătorii au realizat un studiu controlat randomizat pentru a explora efectele psihologice ale expunerii la căldură în timpul zilei și al nopții și pentru a identifica mecanismele potențiale care stau la baza acestor efecte.
Studiul a fost realizat pe 41 de studenți sănătoși, cu vârste între 18 și 25 de ani, care au fost asignați aleatoriu în ordinea în care au experimentat expunerea la căldură și o condiție de control termoneutral (26°C).
Participanții din prima grupă au fost expuși întâi la căldură, urmată de o perioadă de spălare de mai mult de 3 zile înainte de a experimenta condiția termoneutrală. Participanții din a doua grupă au urmat ordinea inversă.
Expunerea la căldură pe timpul zilei (32°C) și pe timpul nopții (30°C) a fost tratată ca două faze independente de studiu, separate printr-o perioadă de cel puțin o săptămână. Expunerile diurne au durat opt ore, de la 9 a.m. la 5 p.m., în timp ce expunerile nocturne s-au desfășurat de la 10 p.m. la 6 a.m., pentru a simula orele obișnuite de somn.
Nivelele de anxietate de stat ale participanților și biomarkerii legați de inflamație, stres oxidativ, cortizol și factorul neurotrofic derivat din creier (BDNF) au fost evaluați înainte și după expunere.
Rezultatele studiului au arătat că expunerea la căldură a crescut semnificativ scorurile de anxietate de stat și a fost asociată cu modificări în mai mulți indicatori biologici. În mod specific, expunerea la căldură a fost asociată cu creșterea biomarkerilor de inflamație și stres oxidativ, creșterea nivelurilor de cortizol și reducerea nivelurilor de BDNF.
Analiza stratificată pe baza timpului de expunere a arătat că expunerea la căldură pe timpul zilei și pe timpul nopții a fost asociată cu scoruri de anxietate de stat mai mari cu 24,71% și, respectiv, 27,80%. Este demn de menționat că expunerea la căldură pe timpul nopții a fost asociată cu o gamă mai largă de schimbări biologice semnificative decât expunerea pe timpul zilei.
În mod specific, expunerea la căldură pe timpul zilei a fost asociată cu niveluri crescute ale biomarkerilor de stres oxidativ, cum ar fi malondialdehida (MDA) și lipoproteina cu densitate mică oxidată (Ox-LDL), în timp ce expunerea nocturnă a fost asociată cu niveluri crescute ale biomarkerului inflamator interleukina-1β (IL-1β) și MDA, împreună cu creșterea nivelurilor de cortizol și reducerea nivelurilor de BDNF.
În plus, expunerea nocturnă a fost asociată cu o calitate mai slabă a somnului și o durată mai scurtă a somnului.
Referitor la potențialii mediatori ai efectului expunerii la căldură asupra nivelurilor de anxietate ale participanților, analiza a indicat că MDA și cortizolul au mediat 14,42% și, respectiv, 6,88% din asocierea dintre expunerea nocturnă la căldură și anxietate. Totuși, niciunul dintre biomarkerii testați nu a arătat un efect mediant semnificativ pentru expunerea pe timpul zilei.
Acest studiu controlat randomizat arată că expunerea la căldură în timpul zilei sau al nopții poate crește semnificativ scorurile de anxietate de stat și modifica nivelurile biomarkerilor de inflamație, stres oxidativ și neuroendocrini în rândul studenților sănătoși. Totuși, studiul găsește mediere biologică semnificativă doar pentru expunerea la căldură pe timpul nopții, implicând căile de stres oxidativ și neuroendocrine.
Toate experimentele din studiu au fost desfășurate în condiții de mediu strict controlate, ceea ce a permis cercetătorilor să evalueze eficient efectele pe termen scurt ale expunerii la căldură asupra anxietății de stat. Mai mult, prin includerea atât a condițiilor de expunere la căldură de zi, cât și de noapte, și combinându-le cu indicatori biologici multidimensionali, studiul oferă dovezi experimentale directe că expunerea acută la căldură poate afecta anxietatea de stat în condiții controlate, oferind indicii despre căile biologice care pot contribui la aceste efecte.
Impactul biologic mai extins al expunerii la căldură nocturnă poate fi datorat impairmentului proceselor de recuperare și întreținere ale corpului în timpul somnului. Având în vedere că somnul de bună calitate este esențial pentru reglarea psihologică, neurologică și cognitivă, perturbarea observată a calității și duratei somnului poate explica potențial efectele adverse asupra sănătății ale expunerii nocturne la căldură.
Cortizolul este un hormon neuroendocrin crucial și un marker cheie al activității axei hipotalamo-hipofizare-adrenale (HPA), care joacă un rol vital în răspunsul organismului la stresori. În condiții fiziologice normale, nivelurile de cortizol rămân relativ scăzute noaptea. În acest studiu, o creștere a nivelurilor de cortizol a fost observată ca răspuns la expunerea la căldură nocturnă, sugerând că aceasta poate perturba ritmurile circadiene normale și homeostazia neuroendocrină.
În concluzie, aceste descoperiri sugerează că răspunsurile oxidative și neuroendocrine pot contribui parțial la efectul expunerii nocturne la căldură asupra anxietății, cu MDA și cortizolul având un rol de mediere semnificativ.
Având în vedere creșterea globală a evenimentelor de căldură nocturn
