O variantă genetică nouă asociată cu o afecțiune retiniană necunoscută anterior
O echipă internațională de cercetători, condusă de Spitalul Universitar și Universitatea din Bonn, împreună cu universitățile din Edinburgh, Basel și Pennsylvania, a descoperit o formă de degenerescență retiniană ereditară, până acum neidentificată, cauzată de o variantă specifică în gena EFEMP1.
Această afecțiune afectează în principal retina periferică și fotoreceptorii cu bastonașe responsabili de vederea în condiții de lumină slabă sau întuneric. Este important de menționat că funcția fotoreceptorilor cu bastonașe poate fi deja sever afectată, chiar dacă retina pare normală la examinarea clinică. Aceste rezultate au fost publicate în revista JAMA Ophthalmology.
Cercetătorii, activând în centre din Edinburgh, Basel, Philadelphia, Praga și Bonn, au studiat trei familii nelegate, fiecare având aceeași variantă rară EFEMP1, p.Arg140Trp. Descoperirile lor stabilesc această variantă ca fiind cauza unei degenerescențe retiniene distincte, cu debut tardiv, care diferă semnificativ de alte afecțiuni asociate anterior cu EFEMP1. „Ceea ce a făcut posibilă această descoperire a fost aducerea împreună a observațiilor care, izolate, ar fi putut fi interpretate ca variații genetice coincidente. Prin combinarea informațiilor genetice din familii cu date clinice și experimentale detaliate, am reușit să le conectăm la o singură cauză genetică și să definim un fenotip de boală care nu fusese anterior recunoscut ca atare”, a declarat Chloe M. Stanton din Universitatea din Edinburgh.
Experimentele de laborator au oferit indicii suplimentare. Forma p.Arg140Trp a proteinei EFEMP1 s-a acumulat neobișnuit în interiorul celulelor, a arătat o tendință crescută de a forma complexe moleculare anormale și a fost secretată mai puțin eficient din celule.
Boala descrisă recent urmează un model distinct. Manifestările acesteia implică în principal retina periferică, responsabilă pentru percepția mediului înconjurător, în timp ce retina centrală, inclusiv zona responsabilă pentru vederea de înaltă rezoluție, poate rămâne relativ bine conservată timp de mulți ani. Simptomele timpurii includ dificultăți în a vedea la amurg sau în întuneric și pierderea progresivă a funcției vizuale periferice. Deoarece acuitatea vizuală poate rămâne complet normală inițial, iar examinarea de rutină a retinei poate părea nesemnificativă, boala poate rămâne nedetectată o perioadă îndelungată. În mai mulți pacienți care purtau varianta, cercetătorii au observat o recuperare semnificativ întârziată a vederii mediate de bastonașe după expunerea la lumină, în ciuda acuității vizuale normale și a unei retine aparent normale. „Una dintre cele mai remarcabile constatări este că disfuncția retiniană precede clar degenerarea structurală vizibilă”, afirmă Artur V. Cideciyan din Universitatea din Pennsylvania. „Putem detecta o anomalie majoră în modul în care fotoreceptorii cu bastonașe se recuperează în întuneric în locații retiniene care încă arată structural intacte. Acest lucru ne oferă un marker funcțional al bolii într-o etapă când celulele fotoreceptoare nu au fost încă pierdute.”
Gena EFEMP1 era deja cunoscută ca provocând distrofia retiniană Doyne honeycomb/Malattia Leventinese, o afecțiune retiniană ereditară rară, istoric asociată cu Valea Leventina din Elveția. Cu toate acestea, forma stabilită a Malattia Leventinese este cauzată de o variantă diferită EFEMP1, p.Arg345Trp, și afectează în principal retina centrală. Varianta recent caracterizată p.Arg140Trp afectează retina periferică, în timp ce macula – regiunea retiniană centrală responsabilă de vederea de înaltă rezoluție – rămâne relativ conservată. Studiul demonstrează, prin urmare, că variante diferite din aceeași genă pot conduce la modele de boală retiniană foarte diferite. „Anterior, EFEMP1 era asociată puternic cu un fenotip retinian central foarte caracteristic. Acum arătăm că o altă variantă din aceeași genă poate produce o boală fundamental diferită, cu un model de boală esențial opus”, afirmă Maximilian Pfau de la UKB. „Boala asociată cu EFEMP1 p.Arg140Trp poate, prin urmare, să explice tulburări oculare a căror cauză genetică de bază a rămas până acum nerezolvată.” Cercetătorii avertizează că studiul actual include doar trei familii nelegate. Studii mai ample vor fi necesare pentru a determina întregul spectru clinic, istoricul natural și frecvența noii condiții definite și pentru a evalua potențialele strategii terapeutice.
