Percepția unei vieți în deteriorare crește riscul de idei suicidare
Cercetările recente arată că oamenii sunt mult mai predispuși să raporteze idei suicidare atunci când percep că viața lor se înrăutățește în comparație cu trecutul recent, mai degrabă decât din cauza venitului, vârstei sau stării de sănătate.
Coreea de Sud are cea mai mare rată a suicidului dintre țările dezvoltate. Studiul realizat în Regatul Unit, recent publicat în Risk Analysis, a folosit observații anuale din perioada 2018-2023 din Studiul Panel al Bunăstării din Coreea (KoWePS), care este distribuit de Institutul Coreean pentru Sănătate și Afaceri Sociale și Universitatea Națională din Seul. Acesta urmărește factorii socio-economici și de sănătate mintală, iar cercetătorii au analizat răspunsurile a 14.552 de persoane. Nivelul de satisfacție în viață autoevaluat (măsurat pe o scară de la 0 la 10) a fost analizat prin intermediul Teoriei Prospectului Cumulativ (CPT), care susține că oamenii evaluează rezultatele ca fiind câștiguri sau pierderi față de un punct de referință personal și simt pierderile mai intens decât câștigurile egale.
Printre concluziile cheie se numără:
Persoanele care au raportat o scădere a bunăstării lor comparativ cu anul precedent au avut de peste două ori mai multe șanse să raporteze idei suicidare comparativ cu cei ale căror condiții s-au îmbunătățit sau au rămas constante (3,02% față de 1,41%).
Reacția unei persoane la eșecuri a fost cel mai puternic predictor individual al riscului de suicid. Persoanele cu cea mai mare aversiune față de pierdere au avut rate ale ideilor suicidare de peste 12 ori mai mari decât cei cu cea mai mică aversiune.
Percepția pozitivă a unei persoane asupra viitorului a fost relevantă doar atunci când a fost corelată cu intensitatea reacției la pierderile recente – credința în sine nu a fost un predictor semnificativ.
Femeile tinere s-au dovedit a fi grupul demografic cel mai sensibil la deteriorarea bunăstării, arătând cea mai mare reducere a riscului de idei suicidare când circumstanțele s-au îmbunătățit.
În timpul pandemiei COVID-19, ratele ideilor suicidare în eșantion au scăzut, chiar dacă bunăstarea medie a scăzut – un model pe care autorii îl atribuie unui sentiment comun de dificultate societală care ar fi putut diminua sentimentele individuale de pierdere.
Aceste rezultate sugerează că traiectoria vieții contează mai mult decât o simplă fotografie a unei persoane. Două persoane cu venituri și sănătate identice pot avea riscuri psihologice foarte diferite în funcție de direcția în care simt că le merge viața și cât de intens simt această schimbare ca pe o pierdere.
Aceste descoperiri indică o schimbare în modul în care ar putea funcționa screeningul pentru prevenirea suicidului, de la monitorizarea factorilor de risc statici, cum ar fi venitul sau diagnosticul, la urmărirea schimbărilor recente în bunăstarea autoevaluată a unei persoane și sensibilitatea sa la eșecuri. Autorii sugerează că markerii comportamentali ai aversiunii față de pierdere ar putea ajuta la identificarea persoanelor aflate în risc înainte ca ideile suicidare să escaladeze.
