Scanările oculare identifică semne de fibrilație atrială cu până la patru ani înainte de diagnosticare
Persoanele cu fibrilație atrială prezintă semne ale acestei afecțiuni în retina ochilor, care pot fi detectate cu până la patru ani înainte de diagnosticare, conform unui nou studiu realizat de cercetători de la University College London (UCL) și Moorfields.
Autorii studiului publicat în PLOS Digital Health au analizat datele de imagistică retinală provenite de la peste 90.000 de persoane și au descoperit diferențe în structura retinei între cei cu fibrilație atrială și cei fără această afecțiune.
Fibrilația atrială, cea mai comună tulburare a ritmului cardiac, afectează peste 1,5 milioane de persoane în Regatul Unit și crește semnificativ riscul de accident vascular cerebral, insuficiență cardiacă și deces. Deoarece fibrilația atrială apare adesea intermitent, ea poate fi trecută cu vederea la un electrocardiogram standard (ECG), ceea ce face ca multe cazuri să rămână nediagnosticate până la apariția unor complicații grave sau care pun viața în pericol.
Echipa de cercetare a dorit să stabilească dacă imagistica retinală, deja utilizată în mod obișnuit în practica optometrică comunitară și în clinicile de oftalmologie, ar putea oferi o modalitate noninvazivă de a identifica persoanele cu fibrilație atrială înainte de a suferi un accident vascular cerebral sau un atac de cord.
Cercetătorii au analizat scanările de tomografie de coerență optică (OCT) și fotografiile retiniene color de la două seturi de date. În setul de date AlzEye, care include o cohortă de peste 50.000 de pacienți de la Moorfields Eye Hospital, 5.735 aveau deja fibrilație atrială. În cohorta UK Biobank de aproximativ 40.000 de participanți, 526 aveau fibrilație atrială. În cadrul ambelor seturi de date, persoanele cu fibrilație atrială aveau în mod constant celule ganglionare maculare și un strat plexiform interior (mGCIPL) mai subțiri, acest strat fiind o zonă a retinei situată în spatele ochiului, formată din celule nervoase care leagă ochiul de creier. Cu cât acest strat era mai subțire, cu atât mai probabil era ca persoana să fie diagnosticată cu fibrilație atrială.
Un aspect notabil este că, printre pacienții care nu aveau fibrilație atrială când imaginile retiniene au fost realizate, cei care au dezvoltat ulterior fibrilația atrială aveau, în medie, straturi mGCIPL mai subțiri cu patru ani înainte de a fi prezentate la spital cu această condiție, chiar și după ce s-au ținut cont de vârstă, sex, etnie, hipertensiune, diabet, fumat și consum de alcool. Aceasta sugerează că modificările retiniene ar putea fi detectabile înainte ca un diagnostic clinic de fibrilație atrială să fie stabilit, într-o etapă în care boala nu prezintă simptome.
Autorii propun că subțierea observată la persoanele care au dezvoltat sau aveau fibrilație atrială ar putea indica accidente vasculare cerebrale minore în creier, care apar de obicei ca rezultat al fibrilației atriale înainte de diagnosticare. Subțierea ar putea fi cauzată de faptul că fluxul sanguin către celulele nervoase retiniene este redus din cauza acestor accidente vasculare.
Această analiză la scară largă demonstrează că imagistica retinală poate identifica modificări structurale în interiorul ochiului care sunt clar legate de fibrilația atrială. Pentru pacienți, valoarea acestui tip de imagistică oculară constă în faptul că este ușor accesibilă, rapidă și nu implică proceduri invazive. Deși nu este destinată să înlocuiască diagnosticul bazat pe ECG, imagistica retinală ar putea acționa ca un instrument complementar, identificând persoanele cele mai expuse riscului de fibrilație atrială înainte de a provoca daune reale.
John Brewer, pacient la Moorfields, a aflat pentru prima dată că are fibrilație atrială în timpul unei operații de cataractă, în timp ce era sedat, la începutul acestui an. Echipa chirurgicală a observat că John experimenta aritmii cardiace și a suspendat procedura pentru a-i conecta un ECG, care a indicat că John avea fibrilație atrială. A fost apoi administrat un medicament pentru a permite finalizarea în siguranță a operației. John a primit o trimitere imediată pentru a consulta un cardiolog, care a confirmat ulterior diagnosticul de fibrilație atrială.
John a declarat: „Ar fi fost mult mai ușor dacă fibrilația atrială ar fi fost detectată mai devreme printr-o scanare retinală de rutină la una dintre programările mele obișnuite, decât pe masa de operație, ceea ce a fost o experiență foarte stresantă pentru soția mea și pentru mine.”
Dr. Josef Huemer a comentat: „Dacă rezultatele noastre sunt confirmate în cercetări viitoare, acestea ridică posibilitatea ca examinările oculare de rutină să ajute, în viitor, la identificarea persoanelor care ar beneficia de o evaluare cardiacă mai atentă, permițându-le astfel un tratament mai devreme cu terapii cunoscute pentru a reduce riscul de accident vascular cerebral.”
Acest studiu se alătură unei dovezi în creștere că imaginile de înaltă rezoluție ale ochiului pot fi utilizate pentru detectarea precoce a bolilor sistemice, un domeniu științific cunoscut sub numele de oculomics. Echipa UCL și Moorfields a reușit să identifice semne timpurii și să prezică riscurile de progresie a unor afecțiuni oculare, inclusiv degenerescența maculară legată de vârstă (AMD), glaucomul și retinopatia diabetică. Aceeași echipă a găsit, de asemenea, markeri pentru boala Parkinson, boala Alzheimer, schizofrenie, boli cardiovasculare și accident vascular cerebral.
Oculomics a fost posibilă datorită INSIGHT Eye and Oculomics Health Data Research Hub de la Moorfields Eye Hospital NHS Foundation Trust și UCL Institute of Ophthalmology, cea mai mare resursă de bioimagistică oftalmică din lume, cu peste 30 de milioane de imagini oculare legate de dosarele medicale.
