Studiu dezvăluie mecanismele celulare care susțin răspunsurile anticorpilor de lungă durată
O echipă condusă de cercetători ai Universității din Osaka a descoperit mecanismele celulare care favorizează răspunsurile anticorpilor de lungă durată, oferind perspective pentru dezvoltarea vaccinurilor care oferă o protecție mai îndelungată împotriva infecțiilor.
Când o infecție apare, sistemul imunitar produce anticorpi pentru a o combate. Unele răspunsuri anticorpale pot oferi protecție timp de ani de zile, în timp ce altele se estompează mult mai repede. Echipa de la Universitatea din Osaka, folosind un model de șoarece, a identificat mai multe moduri prin care celulele care produc IgG1, o subclasă a anticorpilor IgG, ar putea contribui la stabilirea unei protecții imune durabile. Celulele B sunt celule imune care se pot transforma în celule specializate de producție a anticorpilor, numite celule plasmatice. La începutul unei infecții, celulele B produc de obicei un tip de anticorp cunoscut sub numele de IgM. Cu toate acestea, unele celule B trec la producerea altui tip, IgG1, înainte de a se dezvolta în celule plasmatice. Unele dintre aceste celule plasmatice migrează apoi în măduva osoasă, unde pot supraviețui timp de ani și continuă să elibereze anticorpi în sânge.
Anticorpii IgG sunt esențiali pentru protecția împotriva reinfecțiilor și, în general, persistă mai mult decât anticorpii IgM. „Am vrut să înțelegem de ce celulele care produc IgG sunt mai susceptibile să stabilească aceste răspunsuri anticorpale de lungă durată”, a declarat Yuki Tai, coautor principal al studiului.
Echipa a comparat celulele imune care produc anticorpi IgM cu cele care produc anticorpi IgG1. „Am constatat că celulele care produc IgG1 au avut mai multe avantaje”, afirmă coautorul principal Takuya Koike. „Înainte de a se dezvolta în celule plasmatice, celulele B care au trecut la IgG1 erau mai eficiente în prezentarea antigenelor patogenilor, cum ar fi virusurile, către celulele T, ceea ce a ajutat la multiplicarea celulelor plasmatice IgG1 nou formate.” De asemenea, celulele plasmatice IgG1 au avut un avantaj de supraviețuire înainte de a ajunge în măduva osoasă. Cele care produceau IgM din splină erau mai predispuse la apoptoză, procesul natural al corpului de a elimina celulele care nu mai sunt necesare. În cele din urmă, celulele plasmatice IgG1 au fost mai capabile să părăsească splina și să călătorească spre măduva osoasă, care oferă un mediu în care celulele plasmatice pot supraviețui și continua să producă anticorpi pe termen lung.
„Am descoperit că celulele care produc IgG1 au mai multe avantaje față de cele care produc IgM”, explică autorul principal Tomohiro Kurosaki. „Ele se multiplică mai ușor, supraviețuiesc mai mult și ajung mai eficient în măduva osoasă, unde se pot stabili ca celule de producție a anticorpilor de lungă durată.” Trecerea de la IgM la IgG1 nu schimbă doar tipul de anticorp pe care o celulă îl produce, ci și comportamentul și soarta acesteia, ajutând la explicarea motivului pentru care răspunsurile IgG1 conduc adesea la o protecție imunitară pe termen lung. Studiul a examinat în mod specific subclasa de anticorpi IgG1, iar mecanisme similare ar putea să se extindă și la alte izotipuri de anticorpi, cum ar fi IgA și IgE. Înțelegerea modului în care sistemul imunitar favorizează în mod natural celulele IgG1 de lungă durată ar putea deschide noi posibilități pentru dezvoltarea vaccinurilor care oferă o protecție mai durabilă împotriva infecțiilor.
