Asocierea trăsăturilor psihopatice cu tipare specifice în limbajul cotidian
Cultura populară adesea prezintă persoanele cu psihopatie ca fiind reci, lipsite de emoții și goale, însă un studiu recent realizat la Universitatea din Mississippi a descoperit că limbajul asociat cu trăsăturile psihopatice este mai complex decât este adesea descris.
Psihoogii de la Universitatea din Mississippi au analizat sute de eseuri autobiografice și au constatat că cele trei trăsături frecvent utilizate ca bază pentru înțelegerea psihopatiei – curajul, răutatea și dezinhibiția – erau legate de tipare diferite în limbaj. Cercetătorii și-au publicat concluziile în jurnalul Personality and Individual Differences.
Scopul acestui studiu nu este diagnosticarea psihopatiei pe baza limbajului, ci evidențierea faptului că psihopatia se manifestă în comportamentele cotidiene, chiar și în cele subtile, cum ar fi limbajul.
Dacă dorim să înțelegem psihopatia și trăsăturile diferite care o compun, trebuie să ne gândim creativ la modul în care aceste trăsături influențează interacțiunea socială.
Trăsăturile utilizate pentru a înțelege și evalua patologia sunt denumite Modelul Triarchic al Psihopatiei. Acestea pot influența acțiunile și comportamentele cotidiene, cum ar fi modul în care o persoană vorbește despre sine, a precizat Laura Drislane.
Cercetarea a inclus 450 de participanți, printre care studenți la universitate și persoane care au raportat că au fost încarcerate anterior. Drislane și Bray au început prin a le cere participanților să răspundă la întrebări deschise despre momentele înalte, joase și cele de cotitură din viața lor. Apoi, participanții au completat un chestionar pentru a măsura trăsăturile lor psihopatice.
Cercetătorii au folosit un software de analiză a textului pentru a examina frecvența cu care participanții foloseau cuvinte asociate cu categorii precum ton pozitiv, ton negativ, realizări, influență și risc.
Rezultatele au arătat că persoanele cu scoruri mai mari în dezinhibiție erau mai predispuse să folosească cuvinte negative și mai puțin să facă referiri la prieteni, să folosească cuvinte pozitive sau să menționeze realizări. O răutate mai mare a fost asociată cu un ton mai pozitiv și cu mai mult limbaj legat de realizări și recompense, dar cu mai puține cuvinte legate de emoții negative.
Persoanele cu scoruri mai mari în curaj foloseau mai puține cuvinte legate de anxietate – cum ar fi frică, temut sau îngrijorare – și făceau referiri mai puține la boli mintale.
„Ce ne spune acest lucru este că povestea pe care o spunem despre viața noastră are un sens”, a spus Drislane. „Ajută oamenii să își înțeleagă experiențele, să dezvolte o viziune asupra lumii și un sentiment coerent despre cine sunt.”
„Ceea ce începem să vedem este că în psihopatie există trăsături care se referă la diferențe în modul în care oamenii își construiesc sensul și modul în care își gândesc viața.”
Asocierile dintre alegerea cuvintelor și trăsăturile psihopatice depind de întrebarea narativă la care participanții răspundeau, ceea ce sugerează că limbajul psihopat este mai degrabă context-dependent și specific trăsăturilor, contrar imaginii goale și lipsite de emoții care este adesea asociată cu acesta.
„Oamenii tind să considere psihopatia ca fiind un singur lucru, dar de fapt este multidimensională”, a afirmat Bray. „Ceea ce vrem să spunem prin aceasta este că fiecare persoană se află pe acest spectru. Toată lumea are un anumit grad de răutate, curaj și dezinhibiție.”
„Privind dintr-o perspectivă multidimensională, putem observa cum aceste trăsături ar putea să se manifeste în populații non-forensice, în persoane care nu au comis o crimă. Acest lucru ne permite să vedem cum aceste trăsături afectează studenți, profesioniști în afaceri sau relațiile interumane.”
Asemenea multor patologii de personalitate, psihopatia există pe un spectru, cu concepția comună a unui „psihopat” la un capăt și o persoană cu scoruri scăzute în curaj, răutatea și dezinhibiția la celălalt.
„Aceasta este, în parte, motivul pentru care există o mișcare de a nu mai numi oamenii «psihopați», deoarece nu vedem psihopatia ca pe o categorie”, a spus Drislane. „Dar dimensiunile psihopatice pot prezice rezultate importante, lucruri precum crime, recidivă sau violență în relații intime.”
„Ceea ce sugerează cercetarea noastră, inclusiv acest articol, este că este important să privim dincolo de acea etichetă și să ne concentrăm asupra diferitelor componente sau dimensiuni ale psihopatiei, deoarece fiecare dintre aceste dimensiuni are, de fapt, un set unic de rezultate sau lucruri pe care le poate prezice.”
De asemenea, la fel ca multe condiții mentale, psihopatia poate fi tratată pentru a minimiza simptomele.
„Dacă dorim să putem trata sau, ideal, chiar preveni dezvoltarea psihopatiei, trebuie să înțelegem mecanismele în joc”, a spus ea. „Asta se reduce la înțelegerea contribuitorilor unici pentru toate cele trei dimensiuni.”
