Un nou medicament determină celulele agresive de leucemie să moară din cauza stresului
Cercetătorii de la Universitatea din Gothenburg utilizează o abordare inovatoare pentru a trata leucemia, combinând stimularea și inhibarea celulelor canceroase.
Un nou medicament forțează celulele canceroase să muncească din greu, chiar și atunci când au rămas fără energie. Primele studii realizate pe șoareci au arătat rezultate promițătoare.
O echipă condusă de Leif Eriksson la Universitatea din Gothenburg și Boaz Tirosh la Case Western Reserve University din Cleveland a dezvoltat un tratament pentru leucemia mieloidă acută (AML), o formă agresivă de cancer care afectează sângele și măduva osoasă, împiedicând producția de globule roșii și albe. Această afecțiune, care afecta aproximativ un milion de persoane la nivel global în 2015, necesită tratament imediat și afectează în principal adulții.
Boaz Tirosh, biochimist, a formulat ipoteza pentru acest tratament. Leif Eriksson, profesor de chimie fizică, a proiectat o moleculă care pătrunde în celula canceroasă și o modifică în modurile dorite.
Molecula, denumită AcTor, inhibă o proteină de semnalizare care influențează funcția proteinei mTor. Aceasta din urmă acționează ca un centru de control, stabilind când celula ar trebui să crească, să se dezvolte sau să se odihnească. Intervenția cercetătorilor asigură că mTor continuă să promoveze activitatea celulară, chiar și atunci când producția de energie în mitocondrii este oprită printr-un medicament anti-proliferativ standard. Combinația acestor tratamente determină celulele canceroase să continue să accelereze, chiar și cu frâna activată, ceea ce le face să devină haotice și să moară din cauza stresului.
„Este o metodă complet nouă și nu afectează celulele sanguine sănătoase; în plus, studiile noastre pe șoareci arată că se evită dezvoltarea rezistenței la medicamente, ceea ce se poate întâmpla în alte metode”, afirmă Leif Eriksson.
Studiul, publicat în Molecular Cancer, indică faptul că AcTor a avut un impact foarte puternic asupra leucemiei atât în linii celulare AML, cât și în probe primare de la pacienți, fiind utilizat în combinație cu inhibitorul Ixazomib (IXZ). Tratamentul a rămas eficient și în cazul AML cu mutații TP53, o formă extrem de agresivă de cancer cu prognostic slab și opțiuni limitate de tratament. Nu doar că celulele sanguine bolnave au fost eliminate prin noua metodă, dar și celulele stem leucemice, care pot duce la recidivă, au dispărut.
„Am observat, de asemenea, că tratamentul nostru a declanșat eliberarea unei proteine (ADM2), care ar putea servi ca biomarker pentru răspunsul la tratament. Aceasta ar putea ghida studiile viitoare de translare și clinice”, adaugă Leif Eriksson.
Lucrările continuă pentru a valida tratamentul în studii preclinice și, în cele din urmă, clinice. Mai este mult până ca această metodă să fie pregătită pentru a trata pacienții cu leucemie mieloidă acută recidivantă sau refractară, care se confruntă în prezent cu opțiuni limitate și un prognostic slab.
„Studiul nostru este un exemplu al schimbării spre concentrarea cercetărilor pe metabolismul cancerului în interiorul celulelor, mai degrabă decât pe metodele care afectează doar ADN-ul. Dezvoltarea medicamentelor este foarte costisitoare, dar sperăm că descoperirile noastre vor genera suficient interes pentru a ne permite să continuăm cercetările pentru o cură pentru această boală gravă”, conchide Leif Eriksson.
