Aplicațiile mobile au un impact limitat asupra studiului riscului de demență realizat de personalul medical
În cadrul a 31 de practici medicale din Australia, asistenții medicali au combinat consilierea personalizată de stil de viață cu tehnologia smartphone pentru a investiga dacă modificarea obiceiurilor din mijlocul vieții poate influența riscul viitor de demență.
Un nou studiu publicat în The Lancet Regional Health – Western Pacific a evaluat eficiența unei intervenții comportamentale susținute de tehnologia mobilă (mHealth) condusă de asistenți medicali, destinat adulților de vârstă mijlocie, pentru îmbunătățirea profilului estimat de risc de demență.
Demența este o tulburare neurocognitivă progresivă caracterizată prin scăderea memoriei, a abilităților de gândire și a funcționării zilnice. Prevalența acesteia crește rapid pe măsură ce populația îmbătrânește, însă tratamentele eficiente rămân limitate. Acest lucru a dus la o concentrare mai mare pe prevenție, mai ales prin modificarea stilului de viață și a factorilor de risc vascular în mijlocul vieții, moment în care intervențiile pot aduce cele mai mari beneficii.
Trialurile de prevenție multidomenială indică faptul că abordarea mai multor factori de risc modificabili simultan poate reduce declinul cognitiv și îmbunătăți profilurile de risc de demență. Modelele de livrare digitale și hibride, cum ar fi intervențiile de sănătate mobilă, au arătat, de asemenea, promisiune în îmbunătățirea scorurilor de risc și extinderea accesului.
Asistența medicală primară reprezintă o platformă promițătoare pentru prevenția demenței, deoarece este accesibilă și susține deja gestionarea bolilor cronice și schimbarea comportamentului sănătos. Totuși, majoritatea cercetărilor în prevenția demenței nu au valorificat pe deplin abilitățile și amploarea asistentelor medicale. Acestea sunt bine poziționate pentru a oferi intervenții comportamentale adaptate în cadrul îngrijirii de rutină.
În Australia, asistenții medicali din practici își asumă responsabilități tot mai mari în prevenția și gestionarea bolilor cronice, oferind consiliere pe stilul de viață și suport continuu pacienților. Relațiile existente cu pacienții și pregătirea în consilierea comportamentală pot sprijini intervenții personalizate, pe măsură ce medicii de familie se confruntă cu cerințe clinice tot mai mari.
Integrarea îngrijirii conduse de asistenți medicali cu soluții de sănătate mobilă ar putea crește participarea pacienților și susține managementul pe termen lung; totuși, dovezile practice pentru aceste abordări în îngrijirea primară de rutină rămân limitate.
Studiul HAPPI MIND a reprezentat un trial controlat randomizat, de tip cluster, pragmatic, care a evaluat o intervenție mHealth condusă de asistenți medicali pentru a îmbunătăți scorurile estimate de risc de demență în rândul adulților de vârstă mijlocie din îngrijirea primară australiană. Practicile medicale din Victoria și New South Wales au fost randomizate în grupuri de intervenție sau control. Participanții și furnizorii erau conștienți de alocarea grupului, iar evaluatori și analiștii rezultatelor au rămas orbi.
Participanții eligibili erau adulți cu vârste între 45 și 65 de ani care au vizitat o clinică în ultimele 12 luni, aveau două sau mai multe factori de risc modificabili pentru demență și acces la un smartphone sau tabletă. Criteriile principale de excludere includeau incapacitatea de a consimți sau de a comunica în limba engleză, boli terminale, afecțiuni neurologice, înscrierea într-un alt studiu similar sau alte condiții limitative. Practicile au identificat participanții potențiali prin intermediul dosarelor medicale și al programărilor de rutină.
Intervenția a inclus șase sesiuni conduse de asistenți medicali (cinci în primul an, una la 24 de luni) care au utilizat tehnici de schimbare a comportamentului pentru a aborda factorii de risc vasculari, de stil de viață și psihosociali. Asistenții au oferit rapoarte personalizate de risc și au colaborat la stabilirea obiectivelor folosind metode de schimbare a comportamentului stabilite și obiective practice, măsurabile. Participanții au utilizat aplicația HAPPI MIND pentru a-și auto-monitoriza progresul, a-și urmări obiectivele și a accesa educația. Asistenții au livrat interviuri motivaționale, au revizuit progresul și au referit participanții la medicii de familie pentru evaluări suplimentare sau îngrijire specializată, atunci când era necesar.
Participanții din grupul de control au primit o intervenție inițială scurtă, care includea screening-ul Australian National University–Alzheimer’s Disease Risk Index (ANU-ADRI), un raport de risc și un pliant informativ. Aceștia au continuat îngrijirea obișnuită fără sesiuni structurate conduse de asistenți sau suport mHealth.
Cercetătorii au colectat date demografice și clinice la începutul studiului și la 12 luni. Principalul rezultat a fost schimbarea medie a scorului ANU-ADRI la 12 luni. Acest index bazat pe chestionare estimează riscul viitor de demență pe baza factorilor de risc și de protecție stabiliți, scoruri mai mici indicând un profil de risc mai favorabil. Rezultatele secundare au inclus schimbări în cogniție, calitatea vieții, riscul cardiovascular și măsurile psihosociale sau comportamentale. Urmărirea este planificată pentru 36 de luni pentru a evalua efectele pe termen lung, dar acest raport prezintă doar rezultatele de 12 luni.
Intervenția condusă de asistenți a îmbunătățit modest scorurile estimate de risc de demență. Un număr total de 31 de clinici (13 intervenție, 18 control) au contribuit cu participanți la studiu. Clinicile au recrutat o medie de 13 participanți fiecare, rezultând 201 în grupul de intervenție și 202 în grupul de control. Din cei 430 de participanți care au consimțit, 403 au finalizat evaluarea de bază; retenția la 12 luni a fost de 78% (intervenție) și 88% (control).
Grupul de intervenție a arătat o îmbunătățire semnificativ mai mare a scorului ANU-ADRI comparativ cu grupul de control (56% versus 44% dintre participanți au avut scoruri îmbunătățite, cu o diferență ajustată între grupuri de 1,6 puncte). Analizele suplimentare au fost conforme cu rezultatul principal, deși efectul estimat a fost mai mic după o ajustare suplimentară a datelor de bază.
Factorii de risc pentru demență erau în general comparabili între grupuri; hiperlipidemia necontrolată (93%), activitatea cognitivă scăzută (73%) și obezitatea (58%) au fost cele mai frecvente. Inactivitatea fizică și diabetul necontrolat erau mai frecvente în grupul de intervenție. Indicele de masă corporală (IMC) și statutul socio-economic erau diferite între grupuri, iar scorurile estimate de risc de demență erau numeric mai mari în brațul de intervenție.
Schimbările în scorurile factorilor de risc nu au prezentat diferențe între grupuri. Scorurile factorilor de protecție s-au îmbunătățit mai mult cu intervenția. Grupul de intervenție a avut îmbunătățiri mai mari în componentele ANU-ADRI legate de activitatea fizică, consumul de pește și statutul IMC. Cercetătorii nu
