Un studiu recent evidențiază impactul științei fericirii asupra vieții personale a cercetătorilor
Cercetători de top în domeniul fericirii afirmă că, în urma studiilor, aleg să petreacă mai mult timp cu cei dragi.
Fericirea provine dintr-o combinație de factori, însă, dacă ar fi să aleg un secret, relațiile interumane ar putea fi cheia fericirii.
Aceasta este opinia lui Lara Aknin, profesor la Universitatea Simon Fraser. Anul acesta, Aknin a participat la o discuție pe Zoom alături de alți 12 lideri internaționali în știința bunăstării. Pe agenda întâlnirii s-a aflat reflecția asupra a 600 de ani de cercetare în domeniul fericirii și despre experiențele lor de viață, toate acestea fiind sintetizate într-un articol recent publicat în Journal of Happiness Studies.
Printre concluziile cheie se numără:
Relațiile sunt esențiale: Mai mulți cercetători au raportat că, după ce au analizat datele din propriile studii, au început să petreacă mai mult timp alături de cei dragi.
Venitul mai mare nu garantează fericirea: Un venit confortabil și siguranța financiară sunt importante, dar, odată ce nevoile de bază sunt îndeplinite, venitul suplimentar are un impact mai mic asupra fericirii.
Munca semnificativă contribuie la fericire: Fericirea provine din activități care par valoroase și aliniate cu valorile personale.
Fericirea poate fi cultivată prin obiceiuri intenționate: Mai mulți cercetători au aplicat descoperirile din știința fericirii în viața lor, precum exprimarea recunoștinței, savurarea experiențelor pozitive, investirea în relații, ascultarea profundă, voluntariatul și angajarea socială.
Fericirea nu înseamnă să te simți bine în permanență: Bunăstarea se dezvoltă atunci când oamenii își construiesc viața în jurul valorilor, punctelor forte și relațiilor, adaptându-se la schimbările din viață.
Aknin afirmă: „A avea relații este unul dintre cei mai fiabili predictori ai fericirii, conform unui corp robust de dovezi din științele sociale.”
„Știm că a avea măcar o persoană de încredere este extrem de important. Având mai multe relații și comunități în care te simți parte, amplifici sentimentul de bunăstare.”
Cercetătorii au discutat despre bunăstare ca despre o călătorie. Oamenii fericiți nu sunt mereu fericiți, iar fericirea nu este rezervată doar celor cu vieți ideale, circumstanțe perfecte sau un optimism înnăscut. Aceasta poate fi dezvoltată prin alegeri conștiente, auto-reflecție și adaptare, chiar și în momente dificile, explică Aknin.
Modelele de bază în știința fericirii sugerează că aproximativ 10% din fericirea unei persoane se datorează circumstanțelor de viață – lucruri care sunt mari și relativ greu de schimbat, precum locul în care locuiești, vârsta, statutul profesional sau relațional. Însă, până la 40% din fericire este legată de „activități volitive”, adică modul în care alegi să îți petreci timpul.
Aceasta lasă mult spațiu pentru cei care pot fi mai pesimiști din fire să înceapă să practice strategii susținute de cercetare, precum meditația sau recunoștința, care ar putea să îi ajute să privească lumea într-o manieră mai pozitivă.
Aknin subliniază că domeniul științei bunăstării era „doar o sclipire în ochii pionierilor” când a început să prindă contur în anii 1970. Odată cu numărul tot mai mare de cercetători care își iau cercetarea în direcții proprii, „există un sentiment printre pionieri că domeniul a devenit fracturat.”
Există un scop comun de a asigura că aceste lucrări pot fi aplicate practic, testate riguros și utilizate pentru a îmbunătăți viețile oamenilor.
Aknin își exprimă îngrijorarea că, în fața multor realități amenințătoare, căutarea fericirii poate părea trivială. Totuși, un motiv pentru care rămâne dedicată studiului științific al fericirii este că aceasta, în sine, prezice o serie de rezultate valoroase, inclusiv motivația de a ajuta alți oameni.
Așa cum explică Aknin, „Când oamenii simt că le merge bine, au capacitatea, abilitatea și motivația de a se implica în problemele lumii – de a avea grijă de cei dragi și de comunitățile lor.”
Când investim în alții, aceasta se răsplătește și, la rândul lor, ei întorc gestul.
„Generozitatea nu este un joc cu sumă zero.”
