Un studiu recent dezvăluie un factor proteic implicat în bolile hepatice cronice
Mecanismele care determină dezvoltarea și progresia celei mai comune boli hepatice cronice din lume — boala hepatică asociată cu disfuncția metabolică (MASLD) — nu sunt pe deplin înțelese.
Un studiu realizat de Universitatea din Barcelona a identificat un nou factor implicat în evoluția acestei afecțiuni: proteina ENT1, care facilitează transportul unor molecule mici esențiale pentru funcționarea celulelor hepatice în interiorul acestora. Rezultatele cercetării, efectuate pe pacienți și modele animale, deschid noi perspective pentru explorarea terapiilor viitoare.
Cercetarea, publicată în revista Metabolism, este condusă de profesorul Sandra Pérez-Torras, membru al Departamentului de Biochimie și Biomedicină Moleculară de la Facultatea de Biologie a UB, Institutul de Biomedicină al Universității din Barcelona (IBUB) și Institutul de Cercetare Sant Joan de Déu (IRSJD). Studiul a beneficiat, de asemenea, de contribuții semnificative din partea profesorului Marçal Pastor-Anglada, a cercetătoarei postdoctorale Aida Mata-Ventosa, una dintre coautoarele principale ale lucrării, și a cercetătoarei Maria Isabel Hernández-Alvarez.
Sonia Fernández-Veledo, de la Institutul de Cercetare Biomedică din Sudul Cataloniei (IRB CatSud), Universitat Rovira i Virgili și CIBER Area pentru Diabet și Bolile Metabolice Asociate (CIBERDEM), a co-condus studiul alături de experți din alte instituții naționale și internaționale.
Boala hepatică cronică, care nu este cauzată de consumul de alcool, ci de tulburări metabolice precum obezitatea, se caracterizează prin acumularea excesivă de grăsime în ficat și poate progresa către forme mai severe, cum ar fi fibroza avansată sau cancerul hepatic.
Pentru a descoperi mecanismele hepatice care contribuie la stadiile timpurii ale bolii, cercetătorii s-au concentrat pe ENT1, o proteină transportoare care reglează intrarea unor molecule mici numite nucleozide prin membrana plasmatică. Astfel, echipa a studiat expresia ENT1 — adică, măsura în care gena responsabilă de producerea acestui transportor este activă — și impactul său asupra metabolismului hepatic și al organismului în ansamblu.
Experimentele efectuate pe șoareci cu și fără ENT1 au stabilit o legătură între acest transportor, nivelurile de nucleozide — în special adenosina, un nucleozid implicat în reglarea inflamației și în răspunsul celulelor la stres — și dezvoltarea modificărilor caracteristice asociate bolii.
Rezultatele arată că deficiența de ENT1 reduce nivelurile de adenosină în ficat și protejează animalele împotriva inflamației, fibrozei și acumulării excesive de grăsime în acest organ. Mai mult, șoarecii care nu au ENT1 prezintă o toleranță la glucoză îmbunătățită și o sensibilitate crescută la insulină, sugerând că efectele transportorului ar putea depăși ficatul și afecta metabolismul general al organismului.
Analiza biopsiilor hepatice de la pacienți și a bazelor de date de expresie genică a completat rezultatele modelului animal, arătând că expresia hepatică a ENT1 variază pe parcursul evoluției MASLD. În stadiile timpurii, nivelurile de expresie sunt mai mari atât la oameni, cât și la șoareci, dar scad pe măsură ce boala progresează. Aceasta sugerează că acest transportor este reglat diferit în funcție de stadiul patologiei.
„Creșterea expresiei ENT1 în stadiile timpurii ar putea contribui la transportul și captarea adenosinei în ficat, ceea ce ar fi în concordanță cu debutul și progresia timpurie a bolii”, explică autorii.
Datele pacienților întăresc, de asemenea, posibila implicare a ENT1 în metabolismul general al organismului. La persoanele cu MASLD în stadiu incipient, o expresie mai mare a ENT1 în ficat este asociată cu niveluri ridicate de insulină și un indice HOMA-IR mai mare, un indicator al rezistenței la insulină.
„În ansamblu, aceste descoperiri identifică ENT1 ca un regulator al metabolismului nucleozidelor sistemice și al homeostaziei metabolice, subliniind transportul nucleozidelor ca un ax puțin apreciat care contribuie la dezvoltarea și progresia MASLD”, subliniază cercetătorii.
Rezultatele acestui studiu identifică acest transportor ca un potențial țintă pentru explorarea unor noi strategii terapeutice. În plus, ENT1 este deosebit de interesant deoarece există deja medicamente capabile să inhibe activitatea sa, iar unele dintre acești compuși se află deja în diferite faze de dezvoltare clinică. „Prin urmare, ENT1 nu este o țintă farmacologică necunoscută, deși utilizarea sa potențială în MASLD necesită încă mult mai multă cercetare, în special la oameni și cu cohorte mai mari”, concluzionează cercetătorii.
