Un nou studiu subliniază dificultatea identificării durerii cauzate de ulcere gastrice la cai

eWell
eWell

Un nou studiu evidențiază dificultățile în identificarea durerii provocate de ulcerele gastrice la cai

Un studiu recent realizat de veterinari australieni a scos în evidență provocările întâmpinate în identificarea durerii la caii cu ulcere gastrice și subliniază necesitatea urgentă de a îmbunătăți metodele de detectare a suferinței acestora.

Ulcerele gastrice afectează un procent semnificativ de cai – în special caii de curse – însă oamenii de știință nu pot încă să determine cu precizie care animale resimt durere sau cât de semnificative sunt aceste ulcere din punct de vedere clinic.

Cercetătorii de la Universitatea din Adelaide au testat o nouă metodă bazată pe analizarea sângelui pentru a detecta modificările biologice asociate cu ulcerele gastrice.

Studiul, publicat în The Veterinary Journal, a investigat dacă celulele imune prelevate din sângele unui cal ar putea oferi un semnal măsurabil al Sindromului de Ulcer Gastric Ecuin (EGUS).

Cercetătorii au colectat sânge de la 77 de cai și au expus celulele imune la substanțe menite să declanșeze un răspuns imunitar. Ulterior, au măsurat producția unei molecule numite interleukin-1 beta (IL-1β), asociată cu durerea și inflamația la alte specii.

Cu toate acestea, testul nu a reușit să distingă în mod fiabil caii cu ulcere gastrice de cei fără.

„Rezultatul subliniază cât de dificil este să identificăm durerea la un animal care nu ne poate spune unde îl doare”, a declarat Dr. Gustavo Ferlini Agne de la Școala de Științe Animale și Veterinare a Universității din Adelaide.

Caii nu pot comunica atunci când se află în durere, iar semnele de disconfort pot fi subtile, inconsistente sau ușor trecute cu vederea.

„Avem nevoie de metode obiective pentru a identifica atunci când un cal suferă, în special în cazul bolilor gastrice, unde prezența unei leziuni nu indică neapărat cât de multă durere sau disconfort resimte un cal.”

Studiul nostru arată că acest test de sânge nu este încă soluția, dar ne oferă informații importante despre direcțiile în care trebuie să ne îndreptăm în continuare.”

Dintre cei 64 de cai incluși în analiza finală, 59 – adică 92,2% – aveau leziuni gastrice.

Cercetătorii au constatat că doar 25% din cai au arătat un răspuns măsurabil în testul cu celule sanguine. Nu a existat o asociere semnificativă între acel răspuns și prezența EGUS, iar testul nu a putut distinge în mod fiabil caii cu sau fără boală.

De asemenea, cercetătorii nu au găsit nicio diferență semnificativă în scorurile de durere facială între caii care au răspuns la test și cei care nu au răspuns.

EGUS este deosebit de greu de evaluat, deoarece caii pot prezenta puține semne evidente, iar indicatorii comportamentali ai disconfortului nu sunt întotdeauna consistenți.

Această afecțiune este extrem de prevalentă, în special în industria curselor de cai, studii anterioare raportându-se că 80-100% din caii de curse suferă de o formă majoră a bolii.

„Capacitatea de a identifica durerea clinic relevantă ar putea avea implicații majore pentru bunăstarea cailor, permițând veterinariilor și proprietarilor să ia decizii mai bine fundamentate cu privire la tratament și management”, a adăugat Dr. Ferlini Agne.

Cercetătorii subliniază că rezultatele nu ar trebui interpretate ca dovezi că ulcerele gastrice nu cauzează durere.

În schimb, rezultatele sugerează că răspunsul imunitar măsurat în celulele sanguine circulante poate să nu fie suficient de sensibil pentru a detecta efectele ulcerației gastrice – mai ales dacă inflamația sau durerea sunt localizate în stomac.

Dr. Ferlini Agne a afirmat că sunt necesare studii mai mari și metode de testare specifice cailor.

„Aceasta este o etapă importantă, deoarece a ști ce nu funcționează este la fel de valoros ca identificarea unui test promițător. Provocarea viitoare este de a dezvolta abordări mai adaptate cailor și de a combina măsurile biologice cu o evaluare atentă a comportamentului legat de durere și inflamație.”

„În cele din urmă, scopul este de a oferi veterinariilor dovezi mai bune pentru a recunoaște și gestiona condițiile presuntive dureroase, în loc să se bazeze pe presupuneri.”

Distribuie acest articol
Niciun comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *