Medicamentele pentru slăbire pot amplifica inegalitățile de sănătate fără suport nutrițional
Medicamentele precum semaglutid (Wegovy/Ozempic) și tirzepatid (Mounjaro) transformă tratamentul obezității, dar fără acces la alimente sănătoase și suport adecvat, acestea ar putea agrava inegalitățile de sănătate în Marea Britanie, conform cercetătorilor de la UCL și Universitatea Cambridge.
Într-o corespondență publicată în Nature Medicine, cercetătorii susțin că, deși terapiile bazate pe incretină, cunoscute și sub denumirea de medicamente pentru slăbire, au revoluționat tratamentul obezității, beneficiile pe termen lung ale acestora depind de factori dincolo de medicamentele în sine.
Accesul la sfaturi nutriționale, la alimente sănătoase și la suport continuu în îngrijire medicală sunt factori care pot influența capacitatea pacienților de a utiliza medicamentele în siguranță și de a menține îmbunătățirile sănătății în timp, susțin cercetătorii.
Ei subliniază că tratamentul obezității nu este doar o problemă medicală, ci și una socială și structurală. Fără un sprijin dietetic integrat și fără atenție la accesibilitatea alimentelor, aceste medicamente ar putea adânci inegalitățile existente în sănătate.
Mesajul cheie este clar: aceste tratamente sunt puternice, dar impactul lor pe termen lung asupra sănătății publice va depinde de existența sistemelor de suport adecvate care să asigure acces echitabil și sigur pentru toți pacienții.
Cercetătorii avertizează că dietele mai sănătoase sunt adesea mai costisitoare, creând astfel bariere suplimentare pentru persoanele care se confruntă deja cu insecuritate alimentară sau dificultăți financiare.
Conform unui studiu realizat de cercetătorii de la UCL în ianuarie 2026, aproximativ 1,6 milioane de adulți din Anglia, Țara Galilor și Scoția au utilizat medicamente precum Wegovy și Mounjaro pentru a pierde în greutate între începutul anului 2024 și începutul anului 2025. Alte 3,3 milioane de persoane au declarat că ar fi interesate să folosească medicamente pentru slăbire în anul următor. Mounjaro (care conține tirzepatid) costă de obicei 200 de lire sterline pe lună, ceea ce este inaccesibil pentru mulți.
Autorul principal a spus: „Întrebarea cheie nu este doar cine poate accesa aceste medicamente, ci cine poate beneficia de pe urma lor pe termen lung. Dacă accesul la alimente sănătoase, sprijinul nutrițional și îngrijirea continuă sunt inegale, există riscul ca beneficiile acestor tratamente să fie, de asemenea, inegale.”
Cercetătorii subliniază pericolul unui sistem „pe două niveluri” în tratamentul obezității, în care unii pacienți pot accesa medicamentele împreună cu suport cuprinzător și continuitate a îngrijirii, în timp ce alții se confruntă cu bariere semnificative pentru ambele.
„Dacă dorim ca aceste terapii să reducă inegalitățile de sănătate, mai degrabă decât să le amplifice, accesul echitabil la suport trebuie să fie considerat alături de accesul echitabil la medicamente”, a adăugat.
Pacienții care trăiesc în zone mai defavorizate se confruntă adesea cu bariere mai mari în accesul la îngrijire medicală și alimente sănătoase, în timp ce suportă o povară mai mare de boli legate de obezitate.
Studii clinice ample au demonstrat că terapiile bazate pe incretină pot produce pierderi substanțiale și susținute în greutate, alături de îmbunătățiri ale sănătății metabolice. Cu toate acestea, corespondența avertizează că rezultatele în viața de zi cu zi pot diferi semnificativ în funcție de circumstanțele sociale și economice ale pacientului.
Medicamentele reduc de obicei apetitul și consumul de alimente și pot provoca efecte secundare gastrointestinale, cum ar fi greața și sațietatea timpurie. Fără ghidare dietetică adecvată și monitorizare, reducerea consumului de alimente poate crește riscul unei calități slabe a dietei, a unei ingestii insuficiente de nutrienți și a pierderii masei corporale slabe în unele cazuri.
„Insecuritatea alimentară rămâne o realitate majoră în Marea Britanie, afectând 12% dintre gospodării. Alimentele mai sănătoase tind să fie mai scumpe, iar acest context critic nu poate fi ignorat”, a subliniat.
„Ghidarea care presupune că toată lumea poate să-și permită și să acceseze alimente sănătoase riscă să fie nerealistă și inechitabilă. Trebuie să ne asigurăm că aceste tratamente vin cu un sprijin adecvat, inclusiv sfaturi nutriționale și ajutor în accesarea alimentelor sănătoase, deoarece insecuritatea alimentară influențează sănătatea pacienților înainte de a ajunge vreodată la clinică.”
În final, pe măsură ce utilizarea terapiilor bazate pe incretină continuă să crească, asigurarea accesului tuturor pacienților la sprijinul necesar pentru a le utiliza în siguranță și eficient va deveni o prioritate din ce în ce mai importantă în sănătatea publică.
