Cercetătorii descoperă un mecanism esențial în boala Sjögren cronică
Boala Sjögren, o afecțiune autoimună caracterizată prin uscăciunea gurii și a ochilor, poate afecta semnificativ calitatea vieții pacienților.
Celulele T CD4+ sunt factori cheie în provocarea deteriorării tisulare mediate de sistemul imunitar și a inflamației cronice. Cu toate acestea, rolul subgrupurilor de celule T CD4+ patogene și al partenerilor lor nonimuni rămâne neexplorat. O echipă de cercetători a identificat acum interacțiunea preferențială între celulele T CD4+ și fibroblaste, care amplifică proteinele inflamatorii și deteriorarea tisulară, reprezentând o țintă potențială pentru intervenții terapeutice în boala Sjögren.
În cadrul tulburărilor autoimune, celulele imune care vizează proteinele „proprii” sunt activate în mod eronat, ceea ce duce la expansiunea și sensibilitatea anormală a acestora. Aceasta afectează calitatea vieții pacienților pe o perioadă îndelungată, fiind atribuită în principal celulelor T CD4+, care joacă un rol important în inducerea inflamației persistente și în recrutarea altor celule imune, inclusiv a celulelor B producătoare de anticorpi. Boala autoimună cunoscută sub numele de Sjögren primar (pSjD) se caracterizează prin inflamație în glandele care produc lacrimi și salivă, iar pacienții suferă nu doar de uscăciunea gurii și a ochilor, ci și de alte complicații sistemice. Aceasta subliniază necesitatea dezvoltării unor noi terapii care să regleze fundamental patologia bolii.
Cu scopul de a umple acest gol de cunoștințe, o echipă de cercetători condusă de Koji Yasutomo de la Departamentul de Imunologie și Parazitologie, Școala de Medicină, Universitatea Tokushima, Japonia, și de Kunihiro Otsuka de la Departamentul de Chirurgie Orală și Maxilo-Facială, Spitalul Universității Tokushima, a descoperit că, pe lângă celulele T CD4+ hiperactive, fibroblastele nonimune (celule structurale care compun țesutul) sunt implicate activ în progresia bolii autoimune. Rezultatele studiului lor au fost publicate în Nature Communications pe 12 mai 2026.
„Am fost interesați de mult timp de înțelegerea caracteristicilor celulelor T implicate în debutul și progresia bolilor autoimune. Deși țesuturile afectate în boala Sjögren acumulează nu doar celule imune, dar formează și aglomerări de țesuturi asemănătoare cu cele limfoide, rolurile jucate de celulele rezidente nonimune sunt slab înțelese”, a declarat Yasutomo, explicând motivația pentru acest studiu.
Cercetătorii au folosit un model murin de pSjD, realizând secvențiere RNA unicelulară de înaltă rezoluție și secvențiere a receptorului celulelor T pe celule din glandele salivare ale modelului de șoarece. S-a observat că celulele T CD4+ care exprimă CD153 interacționează direct cu fibroblastele care exprimă CD30, promovând activarea fibroblastelor, proliferarea lor și producția de chimiokine inflamatorii, care sunt proteine ce acționează ca semnale chimice pentru a ghida mișcarea celulelor imune. Mai mult, interacțiunea celulară CD153+CD4+ T – CD30+ fibroblast contribuie la recrutarea și acumularea celulelor imune în glandele salivare și susține formarea și menținerea structurilor asemănătoare țesutului limfoid terțiar, care creează un microambient patologic ce conduce la inflamație.
Recunoașterea acestei interacțiuni celulare fundamentale ca un pas cheie în patologia autoimună are un potențial imens ca țintă pentru intervenții terapeutice. Numărul crescut de celule T CD153+CD4+ și fibroblaste CD30+ în țesuturi ar putea servi drept biomarkeri noi pentru diagnosticul și/sau monitorizarea progresiei bolii. Aceste abordări ar putea ajuta la prevenirea distrugerii țesuturilor și la încetinirea progresiei bolii. Implicația terapeutică este susținută și de constatarea că eliminarea CD153 de pe celulele T CD4+ sau neutralizarea chimiokinelor derivate din fibroblaste reduce infiltrarea celulelor imune și oprește semnificativ patologia de tip autoimun în modelul murin.
Descoperirea cheie a acestui studiu este că pacienții cu pSjD prezintă, de asemenea, o creștere similară a celulelor T CD4+ CD153+ și a fibroblastelor CD30+, care interacționează preferențial între ele. Corelația pozitivă dintre axa CD153-CD30 și severitatea bolii la pacienții umani sporește semnificativ potențialul terapeutic.
„Studiul nostru oferă o nouă perspectivă asupra bolilor autoimune și demonstrează că inflamația cronică este menținută nu doar de celule imune anormale, ci și prin interacțiuni între celulele imune și fibroblastele rezidente în țesut”, a detaliat Otsuka. „Este important de menționat că fibroblastele creează un microambient patologic care agravează starea bolnavă prin interacțiunea directă cu celulele imune anormale. Această idee are implicații semnificative în terapia artritei reumatoide, lupusului eritematos sistemic, bolii inflamatorii intestinale și tulburărilor inflamatorii cronice asociate cu fibroză”, a concluzionat Otsuka.
În ansamblu, studiul descrie un ax patogenic, care poate fi vizat terapeutic, format din celule T CD153+CD4+ și fibroblaste CD30+, care perpetuează inflamația cronică în boala Sjögren. Identificarea acestei interacțiuni imune-fibroblast deschide noi direcții pentru cercetări ulterioare în gestionarea bolilor autoimune.
