Substanțele farmaceutice utilizate în timpul pandemiei afectează ecosistemele acvatice marine
Un nou studiu publicat în New Contaminants sugerează că mai multe medicamente utilizate pe scară largă în timpul pandemiei COVID-19 pot fi toxice pentru organismele marine, chiar și la concentrații relativ scăzute.
În cadrul cercetării, s-au testat cinci substanțe farmaceutice: hidroxychloroquina, ivermectina, nitazoxanida, loratadina și betametazona, pe nauplii de creveți de apă sărată Artemia salina, un mic crustaceu utilizat frecvent în ecotoxicologia marină.
Impactul pandemiei nu s-a limitat doar la sistemele de sănătate publică, ci a influențat și presiunea chimică exercitată asupra mediilor acvatice. „Rezultatele noastre arată că unele medicamente utilizate sau promovate în timpul COVID-19 pot afecta organismele marine și necesită o monitorizare mai atentă a mediului”, a declarat Denis Moledo de Souza Abessa, autor corespunzător al studiului, de la Universitatea de Stat din São Paulo.
În timpul pandemiei, utilizarea mai multor medicamente a crescut la nivel mondial. După utilizare, aceste substanțe pot ajunge în râuri, ape costiere și ocean prin intermediul apelor uzate, deversărilor de canalizare, scurgerilor de apă pluvială și altor căi. Totuși, efectele multor medicamente legate de COVID-19 asupra vieții marine rămân slab înțelese.
În teste de toxicitate acută de 48 de ore, hidroxychloroquina nu a arătat efecte toxice asupra A. salina la concentrațiile testate. În contrast, ivermectina, betametazona, loratadina și nitazoxanida au cauzat mortalitate semnificativă. Concentrațiile minime la care s-au observat efecte au fost de 1,0 μg/L pentru ivermectină, 4 μg/L pentru betametazonă, 0,02 mg/L pentru loratadină și 0,05 mg/L pentru nitazoxanidă.
Pe baza pragurilor de toxicitate, studiul a clasificat medicamentele astfel: ivermectină > betametazonă > loratadină > nitazoxanidă > hidroxychloroquină. Ivermectina a fost compusul cel mai toxic testat, cu o mortalitate ce depășește 50% la toate concentrațiile testate.
Autorii subliniază că aceste constatări nu abordează siguranța medicamentelor pentru pacienți. Mai degrabă, ele scot în evidență o preocupare ecologică: medicamentele concepute pentru utilizare umană sau veterinară pot continua să-și urmeze parcursul după eliminare sau excreție, ajungând în cele din urmă în ecosistemele acvatice.
Studiul solicită mai multe cercetări asupra apariției, persistenței, bioacumulării și toxicității cronice a medicamentelor legate de COVID-19 în mediile marine, precum și îmbunătățirea tratamentului apelor uzate și creșterea conștientizării publice pentru a reduce poluarea farmacologică.
