Studiul leagă PTSD de îmbătrânirea biologică accelerată și boli cronice
Post-Traumatic Stress Disorder (PTSD) rămâne o afecțiune comună care afectează respondenții de la World Trade Center (WTC) la 25 de ani după atacul asupra Turnurilor Gemene.
Deși această condiție este considerată în principal psihologică, un nou studiu aduce la lumină schimbări în procesele biologice ale pacienților WTC cu PTSD, care ar putea explica de ce PTSD este asociat cu o varietate de boli cronice ce contribuie, în cele din urmă, la îmbătrânire.
Studii realizate de o echipă de cercetători afiliați Programului de Sănătate și Bunăstare WTC de la Stony Brook, care monitorizează sănătatea și oferă îngrijire pacienților, și de oamenii de știință de la Duke University, au fost publicate online în revista Nature Communications.
Acest demers reprezintă mai mult de un deceniu de cercetare condusă de Benjamin J. Luft și Pei-Fen Kuan.
Cercetătorii medicali au documentat că PTSD este asociat cu un risc crescut de boli cronice și îmbătrânire biologică accelerată, însă mecanismele subiacente în rândul pacienților rămân neclare. În cadrul acestui studiu, echipa a colectat probe de sânge de la pacienții respondenți WTC la aproape 18 ani după 11 septembrie. Aceștia au realizat proteomica plasmei și au colaborat cu Dr. Christopher Newgard și echipa sa de la Duke Molecular Physiology Institute pentru a efectua metabolomica țintită în rândul a 393 de respondenți WTC – 232 dintre aceștia având PTSD diagnosticat, iar 161 fiind grupuri martor expuse la traumă. Un total de 114 proteine și șapte metaboliți au fost exprimați diferit în rândul pacienților cu PTSD.
Aceste proteine și metaboliți identificați constituie semnături moleculare care converg asupra căilor biologice ale organismului legate de structura neuronală, activarea sistemului imunitar, reglarea metabolică, echilibrul redox și procesele extracelulare importante. Echipa a determinat că aceste expresii moleculare contribuie la dereglementarea metabolitică adesea întâlnită în procesele bolii cronice.
De asemenea, autorii subliniază că un rezultat important al studiului este că PTSD este asociat cu îmbătrânirea proteomică accelerată în cadrul mai multor semnături plasmatice specifice organelor, inclusiv indicatori cheie pentru pancreas și plămâni. Aceștia observă că îmbătrânirea pancreatică accelerată sugerează că expunerea pe termen lung la traumă ar putea fi legată de declinul funcției pancreatice mai devreme în viață.
Aceste schimbări, împreună, „indică faptul că PTSD este însoțit de dereglementări moleculare coordonate, multisistemice, care se extind dincolo de sistemul nervos central și oferă o înțelegere a înrădăcinării biologice pe termen lung a stresului traumatic”, au declarat autorii.
„Ceea ce am observat prin analize metabolice detaliate este că trauma afectează nu doar sănătatea psihologică, ci și multiple sisteme biologice pe parcursul multor ani”, a spus Luft.
„Aceste schimbări în anumite procese biologice fundamentale sunt un indicator și pot explica, cel puțin parțial, de ce PTSD este asociat cu o incidență mai mare a problemelor cognitive, bolilor de inimă, afecțiunilor pulmonare și altor boli cronice care vor determina pacienții să îmbătrânească mai repede”, a explicat Luft. „De aceea este atât de important, mai ales la mulți ani după atacul din 11 septembrie, să abordăm monitorizarea medicală și îngrijirea acestor pacienți din perspectiva sănătății lor mentale și fizice împreună.”
Semnificația completării proteomicii plasmatice și profilării metabolice constă în faptul că proteomica permite măsurarea directă a proteinelor care controlează aproape toate procesele fiziologice. Profilarea metabolică examinează moleculele mici care reflectă activitatea genelor și proteinelor. Analizele atât ale proteomicii, cât și ale profilării metabolice oferă, prin urmare, o viziune complementară a stărilor biochimice ale fiecărui subiect studiat.
„Prin integrarea datelor proteomice și metabolomice, am reușit să descoperim rețele moleculare coordonate care ar putea fi ratate dacă fiecare tip de date ar fi analizat separat”, a explicat Kuan.
Această metodă a permis echipei să estimeze îmbătrânirea proteomică specifică organelor, inclusiv pentru inimă, rinichi, ficat și plămâni. În studiile despre îmbătrânire și boli cronice, aceste estimări de îmbătrânire la nivel de organ corelează cu riscurile pentru condiții cronice, cum ar fi bolile cardiovasculare și renale.
Autorii consideră că studiul lor prezintă unul dintre cele mai cuprinzătoare profile proteomice și metabolice ale PTSD de până acum. În concluzie, metoda lor a dus la descoperiri care „leagă PTSD de procese neuronale, imune, metabolice și legate de îmbătrânire, subliniind natura sa sistemică și informând cercetările viitoare asupra biomarkerilor.”
