Iaurtul îmbogățit cu lactoferrină sprijină menținerea rezervelor de fier la gravidele cu diabet gestational
Un studiu realizat pe o durată de opt săptămâni a demonstrat că iaurtul fortificat cu lactoferrină contribuie la menținerea nivelurilor de ferritină fără a provoca suprasaturarea cu fier, având totodată un impact modest asupra unor bacterii intestinale selectate.
Recent, un studiu publicat în jurnalul npj Science of Food a evaluat efectele iaurtului îmbogățit cu lactoferrină (LF) asupra stării de fier la 50 de femei însărcinate, toate având diagnosticul de diabet gestational (GDM) și rezerve reduse de fier. Această cercetare a fost realizată printr-un trial pilot, randomizat și dublu-orb.
Studiile anterioare au stabilit că sarcina crește cerințele de fier ale mamei, ceea ce poate duce la epuizarea rezervelor de fier, iar îngrijirea prenatală obișnuită include, de regulă, suplimente de fier. Totuși, dovezile recente sugerează că metabolismul alterat al fierului în GDM poate crește riscul de suprasaturare cu fier în rândul unor femei, evidențiind necesitatea unor strategii personalizate de suplimentare cu fier și a unor intervenții dietetice adiționale.
În cadrul trialului de opt săptămâni, analizele statistice au arătat că iaurtul fortificat cu LF a ajutat la prevenirea scăderii nivelului de ferritină și a fost asociat cu modificări modeste ale unor bacterii intestinale, fără a afecta diversitatea generală a microbiomului. Deși este nevoie de studii pe grupuri mai mari și din diverse etnii pentru a confirma aceste descoperiri, rezultatele sugerează că iaurtul, un aliment fortificat consumat frecvent, ar putea reprezenta o adiție practică și bine tolerată la suplimentele de fier pentru femeile cu GDM și ferritină scăzută.
Hemodilutia este o adaptare fiziologică normală în timpul sarcinii, cauzată de creșterea volumului plasmatic, care diluează numărul de celule roșii și concentrațiile de hemoglobină. Sarcina crește, de asemenea, cerințele totale de fier pentru a susține dezvoltarea masei de celule roșii a mamei și a fătului, precum și a placentei.
Pentru a preveni anemia feriprivă, medicii obstetricieni recomandă, de obicei, suplimente de fier prenatale. Totuși, studiile clinice sugerează că gestionarea fierului ar putea necesita o atenție mai mare în sarcinile complicate de diabet gestational, care este o formă de hiperglicemie diagnosticată pentru prima dată în timpul sarcinii.
Studiile anterioare au arătat că GDM poate fi asociat cu un metabolism al fierului alterat, inclusiv niveluri relativ ridicate de ferritin și alți indicatori asociați fierului la unele femei. Fierul în exces poate agrava stresul oxidativ și inflamația tisulară, ceea ce ar putea înrăutăți rezistența la insulină și disfuncția celulelor beta. Aceste constatări au stârnit îngrijorări cu privire la suplimentarea indiscriminată cu fier în rândul femeilor vulnerabile, deși aceste mecanisme nu au fost evaluate direct în prezentul studiu.
Astfel, există o nevoie clinică de strategii care să conserve rezervele de fier ale mamei, minimizând riscul acumulării excesive de fier.
Studiul a urmărit să determine dacă lactoferrina, o glicoproteină legată de fier derivată din lapte, cu proprietăți antiinflamatorii și de modulare a microbiotei, ar putea reprezenta un complement bine tolerat la suplimentele de fier obișnuite.
Colectivul studiat a inclus 50 de femei caucaziene diagnosticate cu GDM între 24 și 30 de săptămâni de sarcină, toate având rezerve reduse de fier, definite prin niveluri de ferritină serică sub 30 µg/L. Anemia cunoscută a fost un criteriu de excludere, deși unele participante au îndeplinit definiția de bază a anemiei conform laboratorului studiat.
Participantele au fost repartizate aleatoriu în două grupuri: grupul experimental (n = 25), care a consumat iaurt fortificat cu 100 mg de lactoferrină bovină per porție de 125 g, și grupul de control (n = 25), care a consumat un iaurt standard, neîmbogățit. Intervenția a necesitat consumul a două porții zilnice timp de opt săptămâni, alături de un supliment prenatal de rutină care conținea 30 de miligrame de fier elementar, pe care participantele îl luaseră deja ca parte a îngrijirii prenatale obișnuite.
Principalul obiectiv clinic al studiului a fost schimbarea nivelurilor de ferritină serică ale participanților de la înregistrarea inițială până la finalul intervenției de opt săptămâni. Printre rezultatele secundare s-au numărat metricile celulelor roșii, indicatorii metabolici (inclusiv glucoza și insulina pe nemâncate), rezultatele materno-neonatale și modificările din microbiomul intestinal.
Dintre cele 50 de femei înscrise în studiu, 46 au finalizat intervenția completă și au fost incluse în setul de date analitic final. Constatările studiului au arătat că iaurtul fortificat a fost bine tolerat, fără efecte adverse gastrointestinale raportate. Deși nivelurile de transferrină și numărul de celule roșii au crescut în ambele grupuri, modelele statistice au evidențiat o divergență în metricile de stocare a fierului matern între grupuri.
În mod specific, în grupul de control, nivelurile de ferritină au scăzut semnificativ, cu o reducere mediană de 3,5 µg/L, în timp ce grupul experimental cu lactoferrină a menținut niveluri stabile din punct de vedere statistic, cu o creștere mediană de 1,5 µg/L și o diferență semnificativă între grupuri (p = 0.011).
În contrast, ratele de anemie la sfârșitul studiului au rămas comparabile între cele două grupuri, cu 20,8% în grupul cu LF față de 27,3% în grupul de control (p = 0.609). Glucoza pe nemâncate nu a prezentat modificări semnificative, în timp ce insulina și modelul de evaluare a rezistenței la insulină (HOMA-IR) au crescut în ambele grupuri. Niciunul dintre acești indicatori metabolici nu a arătat diferențe semnificative între grupuri.
În plus, incidența combinată a oricărei rezultate materne, de naștere sau neonatale a fost semnificativ mai mică în grupul cu lactoferrină (p = 0.040). Totuși, niciunul dintre rezultatele individuale, inclusiv tratamentul cu insulină, complicațiile materne, nașterea prin cezariană, nașterea prematură sau complicațiile neonatale, nu a diferit semnificativ, ceea ce face ca constatarea combinată să fie exploratorie.
În cele din urmă, analizele microbiomului au arătat că LF a fost asociat cu o abundență relativ mai mare de Lactobacillus (p = 0.020) și abundențe relativ mai mici de Eggerthella (p = 0.003) și Actinomyces comparativ cu grupul de control. Diversitatea microbilor a rămas neschimbată. Aceste descoperiri taxonomice exploratorii necesită confirmare, deoarece numeroase comparații bacteriene au fost realizate pe un eșantion mic.
Acest studiu pilot sugerează că simpla fortificare a alimentelor
