Hormonul timic, crucial în inversarea inflamației asociate vârstei
Inflamația cronică de grad scăzut din organism, un fenomen denumit „inflammaging” datorită creșterii sale odată cu înaintarea în vârstă, a fost asociată cu multe dintre cele mai frecvente cauze de boală și deces din zilele noastre, inclusiv cancer, boli de inimă, condiții metabolice și boli neurodegenerative.
Cercetătorii de la Keck School of Medicine a USC au identificat acum timusul, un organ mic situat în spatele sternului, ca un jucător esențial în procesul de inflammaging. Aceștia au descoperit că timulina, un hormon produs de acest organ, menține inflamația sub control. Pe măsură ce îmbătrânim, nivelurile de timulină scad, iar inflamația crește, permițând bolilor precum cancerul să progreseze. La șoareci mai în vârstă, creșterea nivelurilor de timulină a îmbunătățit supraviețuirea în caz de cancer și a făcut ca imunoterapia să fie mai eficientă. Studiul, finanțat de Institutele Naționale de Sănătate, a fost recent publicat în Nature Communications.
Aceasta este prima dovadă a unei substanțe care este produsă în mod natural în timus, care scade odată cu înaintarea în vârstă și care are puterea de a inversa inflamația legată de vârstă.
Recent, cercetările au sugerat că timusul ar putea fi legat de inflamația cronică. Descoperirea actuală avansează această idee, dezvăluind un mecanism biologic care ar putea conduce activ acest proces. Timulina ar putea fi testată în viitor în studii clinice ca o modalitate de a trata cancerul și alte boli.
„Împreună, aceste constatări descoperă o cale care leagă îmbătrânirea, inflamația și imunitatea față de cancer, sugerând timulina ca o strategie potențială pentru a îmbunătăți imunoterapia în cazul persoanelor în vârstă”, a spus Ito.
Descoperirea echipei s-a bazat, parțial, pe o metodă de cercetare rar întâlnită, cunoscută sub numele de parabioză heterocronică. Prin această abordare, cercetătorii au unit chirurgical un șoarece mai în vârstă cu unul mai tânăr, astfel încât cele două organisme să împărtășească circulația sângelui. Procedura a redus inflamația la șoarecii mai în vârstă, sugerând că un factor din sângele tânăr ar putea ajuta la inversarea declinului legat de vârstă.
Pentru a identifica acel factor, cercetătorii au folosit atât probe de sânge uman, cât și modele animale. Au analizat genele implicate în îmbătrânire și longevitate, concentrându-se pe o listă scurtă legată de citokine, proteine de semnalizare care declanșează inflamația în organism. Au observat un model izbitor: șoarecii lipsiți de oricare dintre aceste gene aveau probleme cu timusul.
Ito și colegii săi au început să caute o cale biologică care să implice timusul și care să poată explica inflammaging. Testele lor au arătat că timulina, unul dintre mai mulți hormoni produși de acest organ, ajută la reglarea citokinelor din organism, menținând inflamația sub control. Pe măsură ce nivelurile de timulină scad odată cu înaintarea în vârstă, citokinele cresc.
„Timusul este cel mai bine cunoscut pentru producerea de celule T care permit sistemului imunitar să lupte împotriva infecțiilor și cancerului, dar descoperirile noastre arată că de asemenea ajută la menținerea sub control a inflamației legate de vârstă”, a afirmat Ito.
Inflamația cronică poate, de asemenea, să interfereze cu capacitatea sistemului imunitar de a ataca tumorile. La șoarecii mai în vârstă cu cancer, adăugarea de timulină a îmbunătățit răspunsul imunitar împotriva tumorilor și a crescut supraviețuirea generală. De asemenea, adăugarea de timulină a făcut ca șoarecii mai în vârstă să fie mai responsivi la terapia anti-PD-1/PD-L1, un tip de imunoterapie împotriva cancerului.
Descoperirea ridică întrebări noi despre rolul timulinei în biologia cancerului. În continuare, Ito și colegii săi vor explora dacă hormonul influențează modul în care tumorile se formează și se răspândesc.
Pe lângă cancer, o gamă variată de condiții a fost asociată cu inflammaging, inclusiv diabetul, boli cronice ale rinichilor și boala Alzheimer. Ito plănuiește să investigheze rolul timulinei în alte boli cronice, colaborând cu experți din cadrul Keck School of Medicine.
Aceste lucrări ar putea avea, de asemenea, implicații mai largi pentru cercetarea biomedicală. Perspectivele din modelele animale nu reușesc adesea să se transforme în studii clinice de succes, iar această cercetare ar putea ajuta la explicarea motivului. Șoarecii mai în vârstă sunt distinct biologic de cei mai tineri, cu toate că cercetătorii se bazează adesea pe animale mai tinere, deoarece sunt mai puțin costisitoare și mai ușor de studiat.
„Când folosim șoareci tineri, s-ar putea să subestimăm impactul inflamației cronice legate de vârstă”, a spus Ito. „Studiul animalelor mai în vârstă ar putea fi critic pentru înțelegerea bolilor legate de îmbătrânire.”
