Studiul leagă consumul de alimente ultra-procesate de calitatea slabă a mușchilor coapsei
Un nou studiu cu ajutorul rezonanței magnetice sugerează că dietele bogate în alimente ultra-procesate pot fi legate de o infiltrare mai mare de grăsime în mușchii coapsei la adulții predispuși la osteoartrită de genunchi, aducând astfel noi îngrijorări cu privire la modul în care modelele alimentare moderne ar putea afecta mobilitatea și îmbătrânirea.
Un studiu recent publicat în revista Radiology corelează consumul de alimente ultra-procesate (UPF) cu o infiltrare mai mare de grăsime în mușchii coapsei, conform imaginilor obținute prin rezonanță magnetică (RMN), un marker al calității slabe a mușchilor, în rândul persoanelor aflate în risc de osteoartrită de genunchi.
Analiza datelor RMN provenite de la 615 participanți a arătat că un consum mai ridicat de UPF a fost asociat cu o infiltrare mai mare de grăsime în mușchii coapsei, chiar și după ajustarea pentru indicele de masă corporală (IMC), cu asocieri mai puternice după ajustarea pentru circumferința abdominală (CA).
Aceste rezultate sugerează că calitatea dietei și distribuția grăsimii pot fi legate de o compoziție slabă a mușchilor coapsei, indiferent de sex, în special în populațiile îmbătrânite care riscă o scădere funcțională.
Alimentele ultra-procesate, un element caracteristic al dietelor moderne occidentale, contribuie semnificativ la creșterea ratei obezității. Aceste produse, bogate în sare, zahăr, grăsimi și aditivi, înlocuiesc adesea alimentele bogate în nutrienți, rezultând într-o calitate mai slabă a dietei și un aport insuficient de proteine și micronutrienți esențiali pentru sănătatea mușchilor.
Obezitatea este un factor de risc important pentru osteoartrita de genunchi (OAG), o afecțiune invalidantă ce afectează multiple țesuturi articulare, inclusiv mușchii și grăsimea.
Studii emergente leagă un consum mai mare de UPF de rezultate mai slabe ale genunchiului, performanță fizică redusă, masă musculară mai mică și procent mai mare de grăsime corporală; totuși, impactul asupra integrității musculare scheletice rămâne insuficient explorat, în special în rândul indivizilor aflați în risc de OAG.
În acest studiu, cercetătorii au examinat asocierea dintre consumul de UPF și infiltrarea de grăsime în mușchii coapsei (MFI) în rândul participanților la Inițiativa Osteoartritei (OAI) din perioada 2004-2015.
Aceste persoane erau predispuse la OAG, dar nu aveau osteoartrită radiografică (grad 1 sau mai mic pe scala Kellgren-Lawrence) și nu raportau dureri articulare, rigiditate sau comorbidități majore (artrită inflamatorie, diabet, accident vascular cerebral sau cancer).
Grupul de cercetare a evaluat aportul alimentar folosind chestionare validate de frecvență alimentară (FFQ), inclusiv Block Brief 2000 FFQ, care a captat consumul alimentar din ultimul an. Alimentele au fost clasificate folosind sistemul NOVA pentru a estima aportul de UPF.
Pentru a evalua calitatea mușchilor, cercetătorii au analizat secțiuni axiale RMN. Aceștia au clasificat MFI folosind clasificarea Goutallier, cu grade ce variau de la 0 (cazuri fără infiltrare de grăsime) la 4 (cazuri cu peste 50% infiltrare de grăsime). Două cititoare experimentate au evaluat independent 10 mușchi ai coapsei bilaterale, generând scoruri totale pentru flexori, extensori, adductori și MFI total al coapsei.
Cercetătorii au folosit două modele de regresie, unul ajustat pentru IMC și celălalt pentru CA. Ambele modele au ajustat suplimentar pentru vârstă, rasă, etnie, educație, venit, activitate fizică, aport energetic total, depresie și statut de fumător.
În plus, echipa a efectuat analize stratificate pe sexe și analize de sensibilitate prin ajustarea pentru grăsimea dietetică totală și comparând participanții fără OAG radiografică (grad 0) cu cei cu OAG dubios (grad 1). Pentru a asigura fiabilitatea, ambele cititoare au reevaluat un subset de 100 de participanți la șase săptămâni după prima evaluare pentru a evalua reproducibilitatea.
Populația studiului a fost compusă în principal din femei (n=340) de vârstă înaintată (vârstă medie, 60 de ani) și etnie non-hispanică (98%). Majoritatea erau supraponderale, cu un IMC mediu de 27, și peste jumătate au raportat că nu aveau istoric de fumat. Obezitatea abdominală era comună, afectând 43% dintre bărbați și 81% dintre femei (CA medie, 99 cm). Aportul energetic mediu a fost de 1.381 kcal/zi, cu UPF reprezentând aproximativ 41% din aportul zilnic.
După ajustarea pentru indicele de masă corporală, un consum mai mare de UPF a fost asociat semnificativ cu o MFI mai mare în toți mușchii coapsei și în flexorii și adductorii bilaterali. Aceste asocieri au fost mai puternice în modelele ajustate pentru circumferința abdominală decât în cele ajustate pentru IMC.
Aceste rezultate sugerează că distribuția centrală a grăsimii ar putea ajuta la explicarea acestei relații, în timp ce aportul de UPF ar putea fi, de asemenea, asociat cu acumularea de grăsime musculară.
Împreună, aceste rezultate susțin o asociere între calitatea slabă a dietei și o infiltrație mai mare de grăsime intramusculară în această populație aflată în risc, deși studiul nu a testat direct mecanismele subiacente.
Relația dintre consumul de UPF și MFI a fost liniară și consistentă între sexe. Dintre grupurile musculare, flexorii au prezentat cea mai mare MFI, extensori cei mai scăzuți, iar adductorii au demonstrat cea mai puternică asociere cu aportul de UPF. Analizele de reproducibilitate au arătat o bună concordanță inter- și intra-observator pentru clasificarea Goutallier.
Analizele de sensibilitate au confirmat robustețea constatărilor, rezultatele rămânând neschimbate după ajustarea pentru grăsimea dietetică totală, cu asocieri mai puternice în rândul indivizilor cu OAG dubios comparativ cu cei fără boală radiografică. Totuși, fiind un studiu transversal, rezultatele nu stabilesc o relație cauzală.
Imagini reprezentative RMN axial T1-weighted spin-echo ale coapsei la (A) o participantă de 61 de ani și (B) o participantă de 62 de ani. Ambele participante aveau vârste și IMC similare (calculat ca greutate în kilograme împărțit la înălțimea în metri pătrați). Ambele aveau scoruri ale Scalei de Activitate Fizică pentru Vârstnici peste media studiului. Conform definiției Organizației Mondiale a Sănătății, participantul din B se încadra ca având obezitate abdominală (circumferință abdominală ≥ 88
