Boli inflamatorii intestinale și riscul crescut de tulburări psihice
Pacienții cu boli inflamatorii intestinale (IBD) se confruntă cu un risc semnificativ mai mare de tulburări psihice, începând cu doi până la trei ani înainte de diagnostic și continuând până la un deceniu după, conform unui studiu național care urmează să fie publicat în Clinical Gastroenterology and Hepatology.
O echipă de cercetători a analizat peste 40.000 de pacienți suedezi cu IBD între 2007 și 2023, comparându-i cu aproape 180.000 de persoane din populația generală și 26.000 de frați care nu sufereau de IBD. Riscurile pentru sănătatea mentală au atins un vârf la scurt timp după diagnostic și au rămas ridicate pe termen lung. Aceasta s-a menținut chiar și în comparație directă cu frații pacienților, sugerând că factorii genetici sau de mediu comun nu explică în întregime legătura.
IBD, care include boala Crohn și colita ulceroasă, este o afecțiune pe termen lung ce provoacă inflamații cronice în tractul digestiv. Datorită impactului său asupra confortului fizic zilnic și a funcționării sociale, efectele sale depășesc sănătatea intestinală. Oamenii de știință suspectează că legătura ar putea implica un parcurs prelungit al bolii, comunicarea perturbată între intestin și creier, funcționarea socială redusă, calitatea vieții afectată și factori genetici comuni.
Este timpul să gestionăm activ condițiile psihiatrice la pacienții cu IBD.
Principalele concluzii:
- Timeline-ul riscului: Riscul de boală psihică crește cu doi-trei ani înainte de diagnosticarea IBD, atinge un vârf în primele șase luni (o creștere de 50%) și rămâne ridicat timp de 10 ani (o creștere de 19%).
- Condiții principale: Creșterea riscului a fost determinată în principal de tulburările depresive majore, tulburările de anxietate și abuzul de substanțe.
- Prescripții de medicamente: Prescripțiile pentru antidepresive și anxiolitice au crescut cu un an înainte de diagnostic și au rămas ridicate timp de cel puțin cinci ani după diagnostic.
- Impactul pe subtipuri: Rezultatele au fost consistente în cazul bolii Crohn, colitei ulceroase și IBD neclasificat, cu riscuri absolute cele mai mari în rândul pacienților cu IBD debutat în copilărie și cei cu antecedente de afecțiuni psihiatrice în familie.
Deși anxietatea și depresia sunt recunoscute ca cele mai comune provocări de sănătate mintală la pacienții cu IBD, cercetările anterioare s-au concentrat aproape exclusiv pe anii de după diagnostic. Studiul recent subliniază anii critici, anterior nediagnosticați, arătând cum problemele de sănătate mintală neadresate pot complica managementul medical, agrava crizele și diminua calitatea vieții. Cercetătorii îndeamnă furnizorii de servicii medicale să evalueze simptomele psihice devreme – începând din timpul evaluării inițiale gastrointestinale – și solicită integrarea îngrijirii psihologice direct în managementul de rutină al IBD.
