Măsura taliei este un indicator mai precis al riscului de boli cardiace decât indicele de masă corporală
Dimensiunea taliei unei persoane este un indicator mai bun al riscului de boli cardiovasculare comparativ cu indicele de masă corporală (IMC) singur, conform unui studiu publicat în JACC, revista de referință a Colegiului American de Cardiologie.
IMC a fost folosit tradițional pentru a determina supraponderalitatea sau obezitatea, factori de risc frecvent întâlniți în bolile de inimă. Totuși, acest studiu arată că neconsiderarea circumferinței taliei (CT) sau a raportului talie-șold (RTȘ) poate duce la clasificări greșite ale riscului cardiovascular.
Se pare că CT și RTȘ reclassifică riscul definit de pragurile tradiționale ale IMC. Studiul a identificat persoane cu greutate normală clinic determinată, dar cu o adipozitate centrală crescută și un RTȘ ridicat, asociindu-le cu un risc mai mare pentru majoritatea rezultatelor studiate.
IMC se calculează împărțind greutatea în kilograme la înălțimea în metri pătrați și este o practică comună pentru diagnosticarea obezității. Totuși, IMC nu poate ține cont de distribuția grăsimii corporale. Studiile au arătat că grăsimea viscerală, care înconjoară organele interne din zona abdominală, este asociată cu boli cronice, precum bolile de inimă și diabetul, în timp ce grăsimea subcutanată, situată direct sub piele, nu este la fel de strâns legată de aceste probleme de sănătate.
Cu toate că există dovezi care leagă adipozitatea centrală, acumularea atât a grăsimii viscerale, cât și a celei subcutanate în zona abdominală, de rezultate adverse în sănătatea cardiovasculară, IMC rămâne cel mai utilizat metric pentru a determina supraponderalitatea și obezitatea, dar și riscul cardiovascular viitor.
Studiul a analizat dacă adăugarea CT și RTȘ la IMC prezice mai bine riscul cardiovascular viitor. Cercetătorii din cadrul Cross Cohort Collaboration au studiat peste 260.000 de persoane pe o perioadă medie de 20 de ani, care aveau date despre CT sau RTȘ și cel puțin unul dintre nouă rezultate: timpul până la primul infarct miocardic fatal și non-fatal, accident vascular cerebral fatal și non-fatal, insuficiență cardiacă, fibrilație atrială, boli coronariene totale, boli cardiovasculare totale, mortalitate prin boli coronariene, mortalitate prin boli cardiovasculare și/sau mortalitate totală.
În rândul celor cu greutate normală determinată prin IMC, 5% aveau CT ridicată și 18% aveau RTȘ ridicat; printre cei cu supraponderalitate, 39% aveau CT ridicată și 40% aveau RTȘ ridicat. Dintre persoanele cu obezitate, 9% aveau CT scăzut și 45% aveau RTȘ scăzut.
Persoanele cu greutate normală sau supraponderale, dar cu CT sau RTȘ ridicat, prezentau un risc cu 15% – 50% mai mare pentru majoritatea celor nouă rezultate studiate. Cei cu obezitate și CT scăzut nu au fost asociați cu un risc semnificativ diferit de rezultate comparativ cu cei cu greutate normală și CT scăzut, cu excepția mortalității totale, pentru care riscul a fost semnificativ mai mic.
„Descoperirile noastre subliniază rolul critic al identificării adipozității centrale ridicate, chiar și în rândul persoanelor cu un IMC normal sau în gama supraponderală. A se baza exclusiv pe IMC poate duce la clasificări greșite ale riscului cardiovascular în cadrul unei game largi de rezultate cardiovasculare”, a declarat Zeina A. Dardari. „Îndemnăm clinicianții să ia în considerare distribuția adipozității centrale pe întreg spectrul IMC atunci când evaluează riscul cardiovascular în setările de prevenție primară.”
Limitările studiului includ faptul că nu au fost măsurate activitatea fizică, dieta sau riscul genetic de obezitate, toate având un rol în dezvoltarea bolilor cardiovasculare. De asemenea, a fost inclusă o singură evaluare a CT și RTȘ, ceea ce ar putea limita înțelegerea modului în care schimbările în acumularea de grăsime centrală în timp influențează riscul cardiovascular.
„Este timpul să abandonăm o concentrare exclusivă pe indicele de masă corporală”, a afirmat Harlan M. Krumholz. „Acest studiu extrem de important, bazat pe date de la sute de mii de participanți în studii de cohortă de mari dimensiuni, arată în mod autoritar că circumferința taliei și raportul talie-șold oferă informații esențiale despre riscul cardiovascular, chiar și în rândul persoanelor cu un IMC considerat normal. Unde este distribuită grăsimea contează, iar aceste măsuri simple ar trebui să facă parte din evaluarea rutină a riscului cardiovascular.”
