Studiul Mpox relevă o rată semnificativă de teste PCR false pozitive
În august 2024, OMS a declarat creșterea cazurilor de mpox în Republica Democrată Congo (RDC) și extinderea acesteia în țările vecine ca fiind o urgență de sănătate publică de interes internațional.
Apariția unei noi tulpini și răspândirea rapidă a acesteia în estul RDC, precum și în alte țări africane și nu numai, au făcut ca diagnosticarea corectă să fie esențială pentru a înțelege amploarea epidemiei și a ghida măsurile de vaccinare și cele de sănătate publică.
Un studiu realizat de Universitatea din Geneva, Institutul de Medicină Tropicală din Antwerpen și Institutul Național de Cercetări Biomedicale din RDC a analizat peste 2.700 de rezultate PCR pentru mpox din patru orașe congoleze — Goma, Kamituga, Kinshasa și Uvira — între aprilie 2024 și aprilie 2026. Rezultatele arată că 35% din probele raportate ca PCR-pozitive ar putea să nu reflecte infecții reale, ci mai degrabă contaminare ambientală cu ADN viral mpox. Studiul, publicat în The Lancet Infectious Diseases, are implicații directe pentru supravegherea focarelor și pentru persoanele diagnosticate greșit.
Mpox este o boală virală caracterizată prin febră și o erupție cutanată distinctivă, care poate provoca leziuni dureroase și desfigurante ale pielii și, în unele cazuri, complicații grave sau fatale. Detectarea rapidă și fiabilă a cazurilor este esențială pentru a măsura amploarea unui focar, a direcționa vaccinarea, a ajusta măsurile de sănătate publică și a încetini transmiterea — în special în medii cu resurse limitate.
Testarea PCR joacă un rol central în diagnosticul mpox, deoarece simptomele clinice nu sunt specifice acestui virus. Totuși, când același model neobișnuit a apărut în rezultatele provenite de la mai multe centre de tratament, echipa condusă de Andrew Azman a observat. În loc să existe o distribuție continuă a valorilor CT (indicatorul care reflectă cantitatea de virus detectată într-o probă — cu cât valoarea este mai mică, cu atât încărcătura virală este mai mare), rezultatele s-au grupat clar în două grupuri distincte.
Primul grup corespunde valorilor scăzute, consistente cu o încărcătură virală mare și, prin urmare, o infecție activă reală. Al doilea grup se afla chiar la limita de detecție, indicând o încărcătură virală extrem de scăzută — atipică pentru o infecție reală, dar tipică pentru un urmă viral rezidual. Este remarcabil că această separare clară între cele două grupuri a apărut aproape identic în toate cele patru locații, ceea ce este puțin probabil să fie o coincidență.
Pentru a înțelege de ce, echipa a prelevat mostre de pe suprafețele din zonele de tratament ale două centre de îngrijire. Multe dintre suprafețele testate au fost pozitive pentru urme ale virusului, în timp ce suprafețele prelevate din afara zonelor de tratament au revenit negative. ADN-ul mpox este foarte stabil și poate persista pe suprafețe timp de câteva săptămâni sau chiar să rămână în aerul centrelor de tratament. Această contaminare ambientală poate fi apoi preluată din greșeală când se prelevează probe de la alți pacienți, fără legătură cu o infecție reală.
„Am analizat și datele serologice pentru aceste persoane, acolo unde au fost disponibile”, explică Megan O’Driscoll. „89% dintre persoanele pe care modelul nostru le predice că au fost diagnosticate greșit nu au arătat urme de anticorpi împotriva virusului.” Într-un studiu mic separat, echipa a testat probe de la pacienți cu mpox suspectat pentru multiple virusuri care cauzează erupții cutanate și a constatat că majoritatea aveau alte virusuri, cum ar fi varicela și rujeola, puțini testând pozitiv pentru mpox.
Aceaste diagnostice false au consecințe reale — pentru alocarea resurselor de sănătate publică, dar și pentru persoanele afectate: tratamente inutile, spitalizare sau carantină într-un centru de tratament mpox, împreună cu stigma socială asociată cu boala, și un risc real de a contracta o infecție reală acolo. „Cea mai simplă și rapidă soluție este să scădem pragul de pozitivitate PCR”, adaugă Azman. „Un prag mai scăzut reduce semnificativ numărul fals pozitiv fără a crește semnificativ fals negative — o propunere aflată în prezent în discuție cu factorii de decizie. Pe termen lung, acest lucru arată că trebuie să îmbunătățim instruirea personalului de laborator în medii cu resurse limitate, astfel încât aceștia să poată identifica aceste anomalii în timp real, mai degrabă decât după ce urgența acută s-a încheiat.”
