Dr. Amalia Anghel discută despre legătura dintre căderea părului și sezonul de toamnă, tricoscopie și tratamente PRP
Căderea părului în perioada de toamnă este un fenomen frecvent întâlnit, iar acest lucru nu este doar o impresie subiectivă.
Pe parcursul verii și începutului toamnei, multe persoane observă o creștere a numărului de fire de păr pierdute, fie pe pernă, în perie sau în scurgerea dușului. Părul are un ciclu biologic specific, iar cercetările arată că în timpul verii, proporția firelor de păr aflate în faza telogenă, care precede căderea, crește, atingând un vârf al căderii în lunile august și septembrie.
Pierderea normală a părului este de aproximativ 50–100 de fire pe zi. Atunci când căderea devine mai intensă, se observă o reducere a densității sau lărgirea cărării; este recomandat un consult dermatologic.
„Căderea părului este un simptom, nu un diagnostic. Putem întâlni cădere sezonieră, efluviu telogen, alopecie androgenetică, deficite nutriționale, modificări hormonale sau afecțiuni ale scalpului. Primul pas este să stabilim cauza și să evaluăm starea foliculilor”, afirmă Dr. Amalia Anghel, medic primar dermatovenerologie, doctor în științe medicale și fondator Skinmed Clinic.
Există o componentă sezonieră a ciclului folicular. Un studiu efectuat pe o perioadă de 18 luni pe femei sănătoase a arătat că proporția firelor aflate în faza telogenă variază pe parcursul anului, cu un vârf al căderii observat în lunile august-septembrie.
Problema apare atunci când interpretăm căderea părului din septembrie ca fiind exclusiv rezultatul sezonului. Un episod de efluviu telogen poate să devină vizibil la două-trei luni după evenimentul care l-a declanșat. Cauze precum infecțiile, febra, stresul intens, intervențiile chirurgicale, dietele restrictive, pierderea rapidă în greutate, deficitul de fier, modificările hormonale sau anumite medicamente pot perturba ciclul părului.
Astfel, cauza căderii părului în octombrie poate fi legată de evenimente din luna iulie. „În consultație, mă interesează foarte mult ce s-a întâmplat în viața pacientului în lunile anterioare. Dacă identificăm, de exemplu, un deficit de fier sau o problemă tiroidiană, stimularea locală a scalpului nu poate înlocui tratamentul cauzei”, explică Dr. Anghel.
Tricoscopia este o investigație esențială în diagnosticarea alopeciilor. Această metodă neinvazivă permite dermatologului să examineze scalpul și firele de păr printr-o examinare dermatoscopică. Aceasta ajută la analiza densității, diametrului firelor, variațiilor de grosime și altor modificări ale scalpului.
„Pacientul observă numărul firelor care cad. Dermatologul trebuie să analizeze ce se întâmplă cu cele care rămân. Miniaturizarea foliculilor este esențială în alopecia androgenetică, iar tricoscopia oferă informații pe care examinarea cu ochiul liber nu le poate revela”, adaugă Dr. Anghel.
Imaginile și parametrii obținuți la început pot fi comparați ulterior cu evaluările de control, permițând o apreciere mai concretă a eficienței tratamentului, nu doar pe baza impresiilor pacientului.
Un tratament utilizat în dermatologie pentru anumite forme de alopecie este PRP – plasmă îmbogățită cu trombocite. Această procedură utilizează sângele pacientului. După recoltare și procesare, se obține o fracțiune plasmatică bogată în trombocite, care conțin factori de creștere implicați în repararea și regenerarea țesuturilor. Preparatul este injectat în scalp în zonele stabilite de medic.
PRP a fost studiat în special în cazul alopeciei androgenetice, o afecțiune comună, estimându-se că până la 80% dintre bărbați pot experimenta manifestări ale acesteia până la vârsta de 70 de ani. Problema este relevantă și pentru femei, în special pe măsură ce îmbătrânesc și se confruntă cu modificări hormonale.
„PRP nu este o soluție universală pentru căderea părului. Rezultatele depind de diagnostic, stadiul afecțiunii și capacitatea foliculilor de a răspunde. De aceea, nu îmi place să discut despre PRP fără a-l corela cu consultația dermatologică și tricoscopia”, subliniază Dr. Anghel.
Studiile arată rezultate promițătoare, dar este esențial să fie interpretate cu atenție. O meta-analiză a studiilor clinice randomizate, care a inclus 431 de pacienți cu alopecie androgenetică, a identificat o creștere medie a densității de aproximativ 27,5 fire/cm² față de grupurile de control. Totuși, autorii au observat diferențe semnificative între protocoalele studiilor și au evaluat calitatea generală a dovezilor ca fiind scăzută.
O analiză mai amplă, publicată în 2025, care a inclus 43 de studii randomizate și 1.877 de participanți, a confirmat beneficiile PRP în ceea ce privește densitatea părului, variind în funcție de protocolul utilizat.
Așadar, PRP are suport clinic pentru anumite indicații, dar rezultatele nu sunt uniforme pentru toți pacienții sau toate tipurile de alopecie.
Se recomandă mai multe ședințe de PRP, deoarece părul crește lent. Un folicul nu poate fi „resetat” instantaneu, iar evaluarea unui tratament după o singură ședință poate duce la așteptări nerealiste. În studiile clinice, rezultatele PRP sunt monitorizate după serii de proceduri și la intervale de câteva luni. O meta-analiză a studiilor randomizate a evidențiat creșteri semnificative ale densității părului la 3 și 6 luni post-tratament.
„În tratamentul căderii părului, trebuie să respectăm biologia foliculului. La început, trebuie să ne concentrăm pe reducerea căderii, apoi să urmărim diametrul firelor și densitatea. Rezultatul se construiește și se măsoară în timp”, afirmă Dr. Anghel.
Acesta este motivul pentru care protocoalele dermatologice includ frecvent serii de tratamente, urmate de reevaluări.
Este crucial de subliniat că PRP nu înlocuiește tratamentele pentru cauzele fundamentale ale căderii părului. Dacă investigațiile arată un deficit de fier, o tulburare tiroidiană, o problemă hormonală sau o altă afecțiune medicală, acestea trebuie abordate corespunzător. În cazul alopeciei androgenetice, PRP poate fi parte a unui plan de tratament mai extins și poate fi asociat cu alte tratamente, atunci când medicul consideră necesar.
Există forme de alopecie în care pierderea foliculilor poate deveni ireversibilă, ceea ce subliniază importanța diagnosticului precoce. „În tratamentul căderii părului, întrebarea esențială nu este «Care este cea mai nouă procedură?». Ci mai degrabă «Ce tip de cădere am și ce foliculi mai pot recupera sau proteja?». Aici începe tratamentul corect”, concluzionează Dr. Anghel.
