Cercetătorii identifică modul în care sarea din dietă contribuie la „lean MASH”
Bolile hepatice grase sunt adesea asociate cu obezitatea, însă un număr tot mai mare de persoane cu greutate normală dezvoltă o formă severă a acestei afecțiuni.
O echipă de cercetători de la Duke-NUS Medical School a descoperit un mecanism distinct într-un model de șoarece care poate explica acest fenomen: un consum excesiv de sare poate altera metabolismul hepatic și activa căi inflamatorii legate de steatohepatita metabolică asociată cu obezitatea, denumită „lean MASH”.
Rezultatele, publicate în revista Molecular Metabolism, ar putea explica de ce tratamentele destinate MASH-ului asociat cu obezitatea pot să nu fie la fel de eficiente pentru pacienții cu greutate normală și sugerează abordări mai personalizate pentru diagnostic și tratament.
MASH reprezintă o formă progresivă și severă de boală hepatică caracterizată prin inflamație persistentă și cicatrizare a țesutului. Dacă nu este tratată, boala poate avansa către insuficiență hepatică, ciroză și cancer hepatic. MASH devine din ce în ce mai comun, în special în Singapore și alte populații asiatice occidentalizate, cu o prevalență estimată de până la 40%.
Un număr tot mai mare de persoane din întreaga lume, în special din rândul populațiilor asiatice, dezvoltă MASH, menținând în același timp un indice de masă corporală normal, ceea ce a dus la denumirea „lean MASH”. În prezent, factorii de risc de mediu și mecanismele moleculare care stau la baza „lean MASH” nu sunt clare, iar modelele de laborator adecvate pentru studierea acestei afecțiuni lipsesc.
Pentru a aborda aceste provocări, cercetătorii au dezvoltat primul model de șoarece indus de dietă pentru „lean MASH”. Acest model reflectă caracteristici cheie ale „lean MASH”, inclusiv niveluri relativ scăzute de grăsime hepatică, dar cu inflamație severă și cicatrizare. Aceasta corespunde unui tipar observat la unii pacienți, care pot avea mai puțină grăsime hepatică, dar se confruntă cu un risc mai mare de complicații hepatice grave și deces.
Echipa, care include cercetători de la Duke-NUS, National Heart Centre Singapore, Duke University School of Medicine și University College London, a descoperit, de asemenea, că un consum excesiv de sare din dietă modifică modul în care ficatul gestionează grăsimea, crescând descompunerea grăsimilor, dar activând în același timp celulele imune care contribuie la inflamația din ficat.
„Descoperirile noastre sugerează că „lean MASH” nu este pur și simplu aceeași boală care apare la o persoană mai slabă. Biologia pare a fi diferită. În timp ce „MASH” asociat cu obezitatea este strâns legat de acumularea excesivă de grăsime, modelul nostru arată că un aport ridicat de sare din dietă poate altera metabolismul hepatic și activa căile inflamatorii chiar și fără obezitate. Această distincție este importantă, deoarece tratamentele dezvoltate pentru „MASH” asociat cu obezitatea s-ar putea să nu abordeze ceea ce conduce boala în cazul pacienților slabi”, a explicat Dr Zhou Jin.
Pentru că bolile cardiovasculare reprezintă o cauză principală a mortalității în rândul pacienților cu „MASH”, stabilirea unui model experimental relevant va avea implicații dincolo de sănătatea hepatică.
Profesorul Derek John Hausenloy a declarat: „Acest model ne oferă o modalitate de a investiga și înțelege „lean MASH” ca o afecțiune sistemică, nu doar ca o problemă hepatică. Acest lucru este deosebit de important deoarece bolile cardiovasculare sunt o cauză principală de deces la pacienții cu „MASH”. Putem începe acum să ne întrebăm dacă mecanismele care provoacă leziuni hepatice în cazul „lean MASH” afectează de asemenea inima.”
Această cercetare contestă presupunerea că boala hepatică grasă urmează aceeași cale biologică pentru fiecare pacient. Prin dezvăluirea unui mecanism distinct în „lean MASH” și furnizarea unui model preclinic pentru a-l studia, echipa a creat o fundație importantă pentru dezvoltarea de diagnostice și tratamente care reflectă biologia pacienților individuali.
Echipa intenționează să utilizeze acest model pentru a identifica biomarkeri diagnostici timpurii pentru „lean MASH” și pentru a testa compuși care pot bloca selectiv căile inflamatorii induse de sare identificate în studiu. În cele din urmă, acest lucru ar putea ajuta clinicienii să distingă mai devreme „lean MASH” și să determine care tratamente sunt cele mai susceptibile de a beneficia pacienții individuali.
