Studiu: Oamenii își reduc efortul de planificare în condiții de incertitudine
Un studiu recent publicat în revista Nature Communications sugerează că oamenii își diminuează efortul de planificare atunci când recompensele devin mai puțin fiabile, se schimbă mai frecvent sau depind mai puțin de acțiunile lor alese.
În cadrul a trei experimente online distincte, participanții au reacționat mai rapid înainte de prima alegere, pe măsură ce randomizarea mediului a crescut. Rezultatele sunt în concordanță cu ideea că oamenii cântăresc costurile cognitive ale planificării în raport cu beneficiile potențiale atunci când decid cât efort să dedice procesului de planificare.
Stochasticitatea, sau randomizarea, în situații din lumea reală poate face planificarea mai provocatoare. Acest fenomen este frecvent întâlnit în medii reale, dar modul în care oamenii echilibrează costurile cognitive ale planificării în astfel de situații rămâne neclar. Factori aleatori, precum pandemii de boli neașteptate sau schimbări climatice, sunt adesea dincolo de controlul individual și pot perturba planurile bine gândite.
În situații cu informații imperfecte sau recomandări depășite, mediul poate fi considerat nesigur, iar fiabilitatea informațiilor poate modula efortul cognitiv. În unele cazuri, recompensa este cunoscută, dar poate varia imprevizibil în timp, un fenomen cunoscut sub numele de volatilitate. Incertitudinea în rezultatele acțiunilor planificate poate influența, de asemenea, procesul decizional.
În acest studiu, participanții au realizat sarcini de planificare care le-au cerut să navigheze printr-un arbore decizional și să aleagă rute care ar putea aduce mai multe puncte în funcție de diferite niveluri de volatilitate, fiabilitate și controlabilitate. Fiecare experiment a inclus 100 de participanți (50 bărbați, 48 femei și doi non-binari), cu vârste medii de 36,9, 37,8 și 38,0 ani pentru experimentele de fiabilitate, volatilitate și controlabilitate, respectiv. Toți participanții erau adulți, fluenți în engleză și rezidenți în Statele Unite.
Pentru a explora modul în care fiabilitatea influențează planificarea umană, cercetătorii au cerut participanților să finalizeze o sarcină remote. Aceștia au navigat prin mai multe cufere etichetate cu valori de la unu la nouă, încercând să câștige cât mai multe puncte. La fiecare ramificație, participanții au ales dacă să meargă la stânga sau la dreapta, iar această alegere determina care cufăr urmau să întâlnească. Pentru a manipula fiabilitatea, au fost incluse cufere misterioase a căror etichete numerice nu preziceau recompensele lor alocate aleatoriu. Participanții au aflat care cufere erau misterioase doar după ce le-au selectat.
Cercetătorii au introdus o șansă ca cuferele din rândurile ulterioare să fie resamplingate la fiecare pas, modelând incertitudinea rezultatelor îndepărtate. Cuferele situate mai departe aveau o probabilitate mai mare de a se schimba înainte ca participanții să ajungă la ele. De asemenea, s-a explorat impactul zgomotului de tranziție, care reflecta controlabilitatea, asupra efortului de planificare. Astfel, a fost variată probabilitatea de a inversa direcția aleasă de la 0% la 50%, astfel încât alegerea stângă putea duce la o mișcare dreaptă și viceversa. Participanții au fost informați despre nivelul de stochasticitate din fiecare bloc de sarcini.
Cercetătorii au utilizat modele statistice avansate pentru a estima efectele asupra alegerilor, câștigurilor și timpilor de răspuns. Pentru a examina procesul de planificare și deciziile participanților, cercetătorii au dezvoltat modele cognitive computaționale pentru a compara strategiile posibile de decizie prin sarcini.
Rezultatele au arătat o tendință similară în cele trei tipuri de stochasticitate. Pe măsură ce condițiile au devenit mai stocastice, participanții au răspuns mai repede înainte de prima alegere, ceea ce sugerează o reducere a efortului de planificare. Modelele cele mai bine adaptate au indicat, de asemenea, că participanții au devenit mai puțin sensibili la diferențele dintre recompensele estimate ale rutelor alternative pe măsură ce stochasticitatea a crescut.
Compararea modelelor a sugerat că, mai degrabă decât să calculeze valoarea așteptată a fiecărei opțiuni, participanții au folosit strategii mai simple care au tratat rezultatele ca fiind certe, un proces denumit determinizare. De asemenea, numerele afișate pe cufere au influențat alegerile participanților; aceștia au tendința de a alege cufărul cu valoarea mai mare afișată, în special când cele două opțiuni diferă considerabil, dar această preferință s-a diminuat pe măsură ce stochasticitatea a crescut.
Participanții au câștigat constant mai multe puncte în condiții de volatilitate scăzută decât în condiții de volatilitate ridicată. De asemenea, aceștia au obținut scoruri semnificativ mai mari atunci când aveau un control mai mare asupra rezultatului sau mai multe informații fiabile despre recompense. Modelele cele mai performante au utilizat filtrarea adâncimii, cu adâncimea planificării fixată pe diferite niveluri de stochasticitate, în timp ce sensibilitatea la diferențele de valoare s-a schimbat. Cele mai puternice dovezi de modelare s-au referit la schimbările în precizia decizională.
În concluzie, descoperirile sugerează că participanții folosesc politici de decizie mai simple și pot reduce efortul cognitiv prin comprimarea politicilor în medii stocastice. Sarcinile examinate au demonstrat o randomizare ireductibilă. Autorii sugerează că incertitudinea pe care oamenii o pot reduce prin învățare poate încuraja un efort de planificare mai mare. Aplicabilitatea în planificarea cotidiană rămâne neexaminată.
În viitoarele studii, cercetătorii ar trebui să exploreze influența mediilor stocastice asupra dezvoltării cognitive și gândirii orientate spre viitor.
