Sucul de merișor nu are același efect asupra tuturor femeilor
De ce sucul de merișor pare să funcționeze pentru unele femei, dar nu și pentru altele? Diferențele în metabolismul urinar și în apărarea naturală împotriva bacteriilor care cauzează infecții urinare ar putea oferi o explicație.
Sucul de merișor este un remediu folosit pe scară largă pentru prevenirea infecțiilor tractului urinar (ITU) la femei, dar rezultatele studiilor clinice au fost inconsistente. Un studiu recent publicat în revista Nutrients a demonstrat că activitatea anti-adeziune urinară împotriva unei bacterii comune care cauzează ITU la femeile sănătoase prezintă diferențe interindividuale atât la bază, cât și ca răspuns la consumul de suc de merișor.
Infecțiile urinare afectează 60% dintre femei la un moment dat în viața lor, cu o prevalență anuală de 10%. Peste 90% dintre ITU-urile diagnosticate sunt cauzate de Escherichia coli uropatogenă (UPEC) cu fimbrii de tip P sau 1. UPEC de tip P inițiază infecția prin aderarea la celulele epiteliale ale tractului urinar. Fimbriile de tip P permit UPEC să se atașeze puternic de receptorii glicolipidelor de pe celulele uroepiteliale, facilitând colonizarea cu succes.
Sucul de merișor a fost raportat că inhibă aderarea UPEC-ului de tip P, în mare parte datorită conținutului său de procyanidine de tip A. Totuși, studiile anterioare au avut rezultate contradictorii, ceea ce a determinat cercetătorii să ipoteze existența de diferențe metabolice între femei care afectează gradul de schimbare în activitatea anti-adeziune urinară după consumul de suc de merișor.
Aceste diferențe sunt esențiale pentru abordările de nutriție personalizată. Studiul actual a avut ca scop furnizarea unei imagini fenotipice a activității anti-adeziune de bază și post-intervenție în urina femeilor sănătoase, precum și evaluarea profilului metabolic urinar între femeile cu activitate anti-adeziune ridicată și scăzută.
Studiul a inclus 152 de femei sănătoase cu vârste între 21 și 65 de ani, dintre care 150 au completat intervenția cu suc de merișor și colectarea post-consum. Cele mai multe femei aveau vârste cuprinse între 21 și 35 de ani, iar majoritatea erau non-hispanice sau latino, reprezentând aproximativ 60%, cu asiatici constituind aproximativ 20%, afro-americani circa 6% și hispanici/latino 12,5%.
Studiul a început cu 10 zile în care participanții au evitat toate produsele din merișor, alimentele bogate în polifenoli și suplimentele dietetice, limitând totodată consumul de alcool, cafea și ceai. Apoi, menținând restricțiile dietetice, participanții au consumat 10 uncii de suc de merișor pur zilnic timp de patru zile. Testarea urinei a fost efectuată la bază (în zilele 9 și 10) și post-intervenție în ziua 15.
Scopul a fost evaluarea capacității anti-adeziune urinare prin fluorometrie, rezultând indici de anti-adeziune (AAI). Cercetătorii au comparat profilul metabolitului în 18 mostre de urină de bază cu AAI ridicat cu cel al unui număr similar de mostre cu AAI scăzut.
Sucul de merișor pur folosit în acest studiu conținea antociani, flavonoli (majoritatea quercetină și myricetină) și procyanidine la niveluri de aproximativ 2,5 ori mai mari decât cele din cocktailul comercial de suc de merișor 27%. Zece uncii de suc furnizau 89,5 mg de procyanidine pe zi, depășind doza minimă eficace sugerată de 36 mg/zi necesară pentru a declanșa activitatea anti-adeziune urinară.
AAI-ul urinar de bază împotriva UPEC-ului de tip P a variat de la 84 la 170 în rândul femeilor. Dintre acestea, 77 au fost clasificate ca având un fenotip „susceptibil la ITU” deoarece AAI-ul lor de bază era sub percentila 50 (AAI = 131). Celelalte 75 au fost considerate „nesusceptibile la ITU”.
Metabolomul a prezentat diferențe între mostrele de urină cu AAI ridicat și cele cu AAI scăzut. Au fost identificate 165 de caracteristici metabolice discriminatorii care au diferențiat mostrele cu AAI scăzut de cele cu AAI ridicat.
După patru zile de consum de suc de merișor, femeile cu modificări pozitive ale AAI de peste 10 au fost considerate răspunsuri pozitive. Restul grupului a fost etichetat ca non-răspunsuri pozitive. Aceasta a inclus 34,2% din femeile susceptibile la ITU comparativ cu 18,9% din cele nesusceptibile. Numeric, aceasta corespunde cu 26 din 76 de femei susceptibile și 14 din 74 de femei nesusceptibile. Astfel, grupul susceptibil a avut o proporție mai mare de răspunsuri decât grupul nesusceptibil, o diferență statistic semnificativă.
Autorii sugerează că acest lucru ar putea fi datorat faptului că oamenii prezintă multiple căi metabolice pentru compușii prezenți în merișoare. De exemplu, daidzeina este convertită în equol la 25-30% dintre adulți, în timp ce restul nu produc deloc equol. În mod similar, ellagitanninele și acidul elagic sunt convertite în urolithin A la 25%-80% dintre adulți, dar 10%-50% produc isourolithin A și/sau urolithin B. Un al treilea fenotip metabolic cuprinde persoanele care nu produc urolithine, estimate la aproximativ 5%-25% dintre indivizi.
Se consideră că microbiomul intestinal explică o mare parte din această variație a fenotipului metabolic.
Cercetătorii au descoperit diferențe clare în profilurile metabolice urinare ale femeilor cu activitate anti-adeziune ridicată și scăzută. În total, 165 de caracteristici metabolice au distins cele două grupuri, sugerând că unele compuște din urină pot ajuta la prevenirea aderării UPEC-ului la celulele tractului urinar, în timp ce altele pot avea efectul opus.
Identificarea compușilor specifici implicați s-a dovedit mai dificilă. Autorii au notat că majoritatea compușilor biologici nu sunt reprezentați în bibliotecile spectrale de masă deschise, ceea ce înseamnă că doar o mică proporție din caracteristicile metabolice au putut fi identificate tentativ.
Printre cele care au fost identificate tentativ, șase metabolite au fost legate de activitate anti-adeziune mai mare și cinci de activitate mai mică. Cele asociate cu activitatea mai mare includ D-glucaro-1,4-lactonă, o acilcarnitină și mai mulți compuși legați de polifenolii dietetici. Mai mulți metaboliti asociați cu activitate mai scăzută au fost derivați de cisteină și aliin, legați anterior de consumul de legume din familia allium, cum ar fi ceapa și usturoiul.
Limitările studiului includ faptul că participanții au provenit din multiple etnii, dar majoritatea erau mai tineri, așa cum era de așteptat din recrutarea campusului universitar. A fost evaluată doar activitatea anti-adeziune împotriva UPEC-ului de tip P
